Alexa Visarion
Nobila perseverență a responsabilității față de sine însuși, structură genetică a vitalității profunde, a călăuzit proiectul existențial al ctitoriei vocaționale George Banu.
Opera sa exploră și mărturisește în reflecții seducătoare, conjuncția cunoscut – necunoscut, concret – tainic, ce hrănește densitatea vieții prin teatru și misterul lumii prin faptele gândului.
Creator de imaginație analitică, dincolo de rigoarea judecății critice, poet al spiritului rostuit în înțelesuri, căutător de înseninare în turbulențele patimii scenei umane, George Banu inițiază rafinate călătorii spirituale pentru a ne pătrunde de cunoaștere esențială, în sfera de incertitudini a comuniunii și confruntării artistice contemporane.
Autoritatea sa profesională este nimbată de perspicacitate stilistică și fluență meditativă. Este prezent pretutindeni cu aceeași vibrantă organicitate creatoare conectând energii întru creație la Paris și Tokio, la Berlin și Sao Paolo, la Sank Petersburg și Lima, New York, Bruxelles, Oslo, Varșovia, București, Praga, Mexico City sau Shanghai.
Oriunde și oricând, în lumea noastră pandemică, George Banu e un reper de performanță în dialogul culturilor, în proiecția integralității diferențelor conceptuale care unesc și nu dezbină fragilitatea umană. Tensiunea existenței o ispășește în generozitatea prieteniei. Filantropie afectivă seducătoare…
George Banu e Prietenul căruia i te poți mărturisi… te primește în viața lui. Adoptă sinceritatea ca start al relației care privilegiază raporturile artistice și umane de durată. Nu scrie despre orice și nu vorbește despre oricine. Selectează cu acribie pecetea identității calității umane. Faima și altitudinea popularității, necunoscută la niciun alt teoretician astăzi, constantă ca intensitate de foarte mulți ani, se întreține prin respect și admirație. În perimetrul creativității, unde orgoliul și vanitatea însoțesc talentul, iar violența polemică corozivă cultivă apetitul detronării, George Banu e stăpân pe sine și arta sa. Despre el poți vorbi ore în șir în orice teatru al lumii cu cei care se bucură de prietenia lui. Biță, George și Georges are inocența adolescentului, voința maratonistului și sensibilitatea poetului cunoscător în alfabetul tainelor… E iubit pentru rodnicia virtuților sale de generații diferite de practicieni ai teatrului, personalități cu structuri și experiențe personale ce se lasă atrase și implicate în camaraderia loialității sale.
Regizează magia sensurilor prin măiestria scrisului, spectacole de avangardă în gândire, emoționante, inedite, plurale, fertile în prospețime, cuceritoare și incadescente prin vizualitatea fanteziei cuvintelor…
Toate acestea împrietenesc,… simplu ca bogăția vieții.
Ne regăsim clipele vizionare în glăsuirea gândurilor libere ce își construiesc existența în creația de peste jumătate de veac, scrisă și orală a maestrului în dublă perspectivă: riguros-analitică și poetic-emoțională. Unite, acestea pătrund esența fenomenelor în ambiguitățile lor prin exprimări subtile de inteligență sclipitoare. Partener al încrederii revelatoare, criticul-creator ființează cu generozitate constelații de prieteni, al căror conținut interior ridică IQ-ul spiritual la rang de exemplaritate. Fără sentimentalism și frivole exaltări conjuncturale, prietenia care îl relaționează cu lumea are conduita bunei măsuri, viiază demn în profunzimea decenței și onoarei, a privilegiului revelației. Acest statut de respectabilitate morală are duhul valorii și certitudinea semnificării.
Creația sa e combatantă prin finețea poematică a argumentelor și rezistă timpului ce mistifică, prin tăria nostalgiei și a fascinației căutării idealurilor. Eseistica lui, bucurie pentru cei dispuși cu mintea și sufletul să o primească, nu este îmbolnăvită de concluzii, nu e dogmatică și nu acceptă provocările nimicniciei standardizate… E cuprindere destinală, în semnele ce erup ciclic energii spirituale care întăresc vitalitatea perenă a artei.
Atent întotdeauna la detaliu, Biță poate înălța prin magia cuvântului înțelegerea la rangul înțelesurilor.
Delicatețea în prietenie are ecouri și pentru fiecare dintre noi este fertilă. Suntem împreună cultivați de dreapta sa rânduială prin finețea criteriului hegelian al adevărului ca întreg. Profesorul are exigențe morale în conduită pe care legământul prieteniei îl fixează în conștiință. Prietenia sa are temei, creativitate și discernământ. Înțelegerea relațiilor interumane în densitatea lor trebuie prezervată cu atenție pentru a nu se risipi. Suntem ceea ce ne aducem aminte că suntem (Nichita Stănescu).
Nu pot uita: Holul Studioului Casandra, ”Cartofi prăjiți la orice”, scena națională clujeană, ”Unchiul Vanea” și ”Meșterul Manole”, sala Izvor a Teatrului Bulandra, ”Procurorul”, Place des Vosges cu Café de Flore – locul preferat al lui Sartre, unde vinul roșu, amintirea tinereții, Vitez, Brook și Mnouchkine ne-au ținut până târziu în noapte, iar pe bătrânul pod Marais, am vorbit despre România orfană; holul hotelului din New York, lângă Central Park; mărturisiri despre spectacolele lui Andrei Șerban, văzute de Martha Coigney, Margaret Croyden, Herbert Blau…; Studioul Ralucăi Nathan din Paris, ”Înghițitorul de săbii”; împreună cu noi, în dialog și confesiune despre curajul scenei, Aureliu Manea, Ivan Helmer și cel care a unit începuturile noastre prin arta de a fi liber și raspunzător, Radu Penciulescu… Le Jardin de Tuileries, despre neliniști, frică și praguri; Odeonul parisian și ”Nopțile regilor ”, dar tot acolo și evenimentul Brook, Grotovski, Strehler și Stein în fața noastră…; invitațiile generoase la spectacolele de la Chaillot și Bouffes du Nord; Les Cahiers de L’Est, unde a publicat ”Conceptul de stare”, după ce Virgil Ierunca comentase articolul la Europa Liberă; studente și studenți veniți la București din toate colțurile lumii… amintiri de la Moscova, Vasiliev, Dodin și Smoktunovski; Sibiu, Gruiu și Lisabona; despre George Constantin, Ștefan Iordache, Lucian Pintilie ca nesupuneri creatoare…
Pentru toate acestea și încă multe altele, recunoștința mea!
Acum, când împlinește o vârstă cu o dublă de cifre norocoase, cu semnificație biblică, pot spune în cucernică plecăciune cehoviană că am scris și scriu inspirat și susținut de poetica sa, iar iluminarea prieteniei este medaliată de amintirile care au înălțare sufletească și nu pot fi uitate…
