Peisajul e, din start, de rîsul curcilor : de pe marginea PLUSisto-cioloşeză, băiatul bruxellezo-bucureştean zis Liviu Iolu strigă la piticul mafioto-primărez Chirica, povestind poporului ieşean ce prăpăd a făcut în oraş ex-pesedistul cu viitor liberal. Numai că dincolo de gard, în primăria baronului Chirica, e mare director şi lingău rafinat colegul de plusăraie al lui Iolu, Daniel Şandru, tot el şi şef judeţean peste cioloşezii bahluistici. Comèdie ca pentru proştii, cum ar veni.
Tovarăşu’ Iolu, păi, decît să strigi pîn’ la secarea bojogilor la gardul primăriei, nu mai bine vorbeşti calm cu colegul Şandru şi-i spui ce şi cum, iar el, ca un subaltern respectuos, îi transmite mesajul şefului său, primarul Chirica ? Mă rog, că micul mafiot o să se şteargă la dos şi cu mesajul, şi cu mesagerul, şi cu expeditorul, asta e de-acum ghişeftul vostru, de slugi mici, cu ambalaj politic. Da’ măcar faci un pic de economie la efort, tovarăşe Iolu.
Că, vorba aia, nici mimatul nu e chiar treabă uşoară, mai ales cînd o faci pe-a catindatul încruntat. Daa, anti-sistem, desigur : tare ca fularul, iute ca quasarul. Sau alte SF-uri din astea ieftine, de carton lucios, ca un soare flatulos.
