Rectorul Politehnicii ieşene, adică nenea ăla sibian cu figură şi obiceiuri de crîşmar ghin Argheal, o slobodzît iară cătră lume dzîcerile lui mninunate, de să moară ( simultan ) de ciudă, invidie şi pizmă mama lu’ Spiru Haret.
Dăcît că nea Caş-de-cal e neam mai mult cu Şpilu’ Ne-Halit, deci şi cucurigeala lui e în consecinţă. Aşa că a avut grijă ca în presa liberă & incoruptibilă să apară, taman acum, în plină campanie electorală pentru un nou fotoliu de rector, informaţiunea precum că ‘mnealui a fostără singurul rector ieşean invitat la o cumetrie prezidenţială pe bază de trăncăncăneală cu aromă de învăţămînt public.
Şi dăi, si luptă, nene Caşcavalache, că cică niiici vooorbă de interes electoral ori politicesc la nea Klaus Dulap, că totu’ e dăcît pentru binili nostru, a’ popolulu’ suveran, etţetera, etţetera. Am lăcrămat, sincer, cetind vorbili ‘istea calde, din suflet, ca o limbă umedă, dorsală, de la un sibian mai mediu pentru un sibian mai baban.
Dăcît cre’că lăcrimili iera de la gazili di luptă intestinală, slobozite verbal de domnu’ rector plin de rectitudine. Pe scurt, nea rectore, că e coadă la scărmănat : luaţi cu cărbune medicinal, că-combate şi gazele mentale. Şi aveţi grijă pe care parte scăpaţi flatulenţele verbale, că aţi cam intrat în procedură de infrigement, pe partea ecologică.
