Cum toate se vând și se cumpără-n România asta, aflați că și văzutul noaptea costă, mai cu seamă că administrația locului o pus stâlpi noi pe ici colea, bașca becuri ledoase să se vadă creștinii îndrăgostiți când se auto-pozează în metropolă, spre ciuda celor rurali unde primăriile n-au bani de așa ceva și lumea se pupă pe unde apucă.
Așadar, iluminatul public este în continuare o afacere strașnică și suntem în perioada anului când se fac cărțile pentru mai încolo. Până nu demult, lucșii din municipiu erau gospodăriți de o firmă tare dragă junelui nostru edil și baron, care la rându-i îl iubește sincer pe antepomenit, dar pe bani.
Anul ăsta, cum s-o dat drumu la caietul de sărcini pentru împrăștierea luminii pe străzi și bulevarde, hop-șa, că pe lângă cei de la drăguții de la Flash Lighting s-o înființat și bănățenii de la Elba. Deranj mare, vă dați seama!
Oameni cu tradiție în domeniu, care făceau pe vremuri baterii late ș-acuma au dat-o pe niște lămpașe de culegi mac în crucea nopții și nu te doare cristalinu’. Plus de asta ar fi venit și cu prețuri mult sub limita programată ca să fie bine pentru toată lumea, ceea ce l-ar cam fi băgat în suferinți pe dom primare.
Cert este că cei ce se ocupă cu licitația asta caută nod prin papura concurenților, adică să-i scoață din afacere și să … fie bine pentru toată lumea. Numai că, pe lângă ocheanele ce binoclează moșmanda asta, mai sunt și niște telescoape care fac același lucru, la capăul lor fiind niște ochi ai dracului de albaștri. Și ziua, și noaptea. Brrr!
