” Lumea ca nevoinţă şi rectprezentare „ ; scurt tratat, compendiu & proces-verbal de dedare şi primire ( despre faruri cu glod )
Da, tovarăși & pretini : era firească, logică și cam obligatorie ajungerea rafinatului maestru eseist, acum ceva timp, la brațul TV al reziduului Rareș Bogdan. Cum firească a fost aflarea și rămînerea lui Andrei Pleşu în guvernul mineriadei sălbatice din 1991. Ca o consecinţă directă, mai puțin evidentă, a propagandei întru fiinţă pe care maestrul său, Constantin Noica, o făcea periclelui patriot Nicolae Ceauşescu .
Așa cum se cuvine, un emul pleş a luat-o puţăntel înaintea maestrului, deschizînd cu fast poarta nouă, pentru ca arbitrul eleganţei discursive să calce falnic – şi fără păs – pe covorul de limbi tv al unui Saint-Bernard Pivot pitic şi de cumetrie mahalagistă, numit ( pardon de expresie ) Rareş Bogdan .
Daaa, mai întîi a fost cuvîntul flegmatic şi afectat al anahoretului Patapievici , răsunînd ca un chimval al Ierihonului în studioul Realitatea TV, păstorit de chelnerul lingual şi viforos al micilor apocalipse de carton presat . Şi a văzut maestrul Pleşu că este bine . A, şi drept, şi frumos. Şi a zis : ” Să fie emisiune ! ” . Şi emicţiune se făcu . Cu arhgangulul Rareş d-a dreapta şi duhul lui Noica d’asupra.
Restul e dăcît tăcere. Că n-am fost şi eu la nunta lor. Din pricină de stomah. Dar nu mă îndoiesc că pleşul şi rareşul au potcovit dan-puricul cu potcoave de-o mie de ocale, de sărea pînă-n văzduh, şi tot îi părea că-i uşor. Cum nu mă îndoiesc nici că ninunatele cuvinte ale cucuzelului pleş ieşeau ca din dantura de aur sfînto-ioanică, de plesneau de încîntare, pe cuptior, damele de ambe sexe, auzind aşa motocei zlataustici.
Mai cu zeamă dacă, precum se cuvine în Postul Crăciunului, profundul tîlcuitor al văzutelor şi nevăzutelor va fi amintit, cu glasu-i blînd şi sugerător, de Mielul Domnului. Şi de diversele reţete de preparare ale acestuia, retorice & gastronomice, fie numele lui Savarin lăudat.
Aş mai zice ceva de Scriptură cu garnitură de friptură & cacao. Sau de pietricelele rotunde de scoică, care se suie singure şi dezinvolte în cavităţile bucale porcine, ba încă mai şi zîmbesc de acolo, pline de zen, printre clefăituri şi versete biblice. Dar aş părea oleacă prea serios.
Aşa că o să închei această poveste despre tîlcul şi pristolul lui cu o vorbă mai neaoşă, ca pe maidanul din dosul episcopiei de la Huşi : ” Uăi, arhimandriţii nulii, mai lăsaţi dracu’ poalele în jos, că vi se văd izmenele filozofice rupte-n contur … ” .
În rest, domnu’ Pleşu, domnu’ Pata’ , rămîne cum am stabilit, arheitatea mamii ei dă friptură … Vivat arheii cîrnaţiei rrromîne ! Muzica !
Lucian Postu
Lucian Postu este publicist şi consultant politic, PR & media. A fost corespondent BBC şi Radio Europa Liberă , consultant BBC pentru Republica Moldova şi editorialist al mai multor publicaţii . Foloseşte ortografia recomandată de Institutul de Filologie ” Al. Philippide ” din Iaşi, cu excepția cuvîntului ” romîn ” și a derivatelor sale.
