Ceea ce trebuia să se întâmple s-a întâmplat. Speranța celor ce cred că Johannis va pleca din Cotroceni își prelungește agonia pentru încă două săptămâni, pe 24, urmând a-și da un obștesc sfârșit, aidoma căpitanului ce se scufundă cu propria corabie, că nu noi am pus-o să moară ultima, așa e de când lumea.
Cu toate astea primul scrutin lasă în urmă niște concluzii. Scorul actualului președinte nu este integral meritul său. Aș marja pe un 18 procente din bazinul PNL, iar restul de până la 37 sau cât are, este cu siguranță votul reactiv al unei plaje de nehotărâți, mânați la vot de persuasiunea momentului și emoția creată în efortul concentrat de scoaterea PSD din eșicherul politic.
În mod normal, dacă Johannis făcea ce trebuia să facă, ar fi trebuit să aibă peste 50%. De ce spun asta? Privind în urmă, vom observa că a impus o distanță între instituție și alegători prin atitudinea sa. Tăcerea și lipsa din mijlocul alegătorilor vreme de patru ani au fost determinante.
La asta se poate adăuga încăpățânarea de a propaga același mesaj – toxicitatea PSD, fapt neconfirmat de scorul obținut de acesta. Dar ăsta e valul și lucrurile sunt oarecum jucate. Îndepărtarea este și mai evidentă acum, în condițiile în care toată lumea așteaptă să vadă, dacă chiar Dăncilă e atât de dândă și Johannis atât de șmecher, lucru care ar reieși dintr-o confruntare unu la unu, după cum s-a văzut până la venirea neamțului la Cotroceni.
Refuzul de a participa la această discuție, care se suprapune peste declarațiile din 2014, când era în postura challengerului și solicita același tip de confruntare, îl cam aruncă în categoria celor fără sânge-n instalație, ceea ce ar aduce o scădere majoră a marjei de încredere.
Una peste alta, putem afirma că avem un președinte liberal, oarecum în contradicție cu Constituția, ce sugerează, logic, un apolitic ce să-și ducă misia de mediator al nației.
Pe de altă parte, dacă era să se deconteze derapajul jandarmeriei din 10 august, Dăncilă trebuia să fie sub zece, fapt care nu s-a concretizat. Scorul Vioricăi este unul bun și atestă un adevăr – una-i pe social media, unde oricine aruncă cu vorbe, fără teama de a da socoteală pentru ele, și alta-i realitatea, unde partidul păstrează cea mai importantă infrastructură din întreg spectrul politic de la noi.
În mod normal, rezultatul acestor alegeri ar trebui să-i bage în ședință pe liberali, pentru că PSD deține un scor pe care se poate construi. Adăugați niște UDMR, un pic de ALDE, două-trei minorități, plus resturile partidului lui Ponta și deja vorbim de altceva.
Nu același lucru se poate spune în cazul USR. Numai că, domnul Barna nu este singurul perdant adevărat al momentului, lângă dumnealui vine și candidatul aruncat în față de ALDE, respectiv Pro. Domniile lor se pot considera mulțumite, decontarea cheltuielor de campanie lăsându-i să și-l însușească pe celebrul „ce-am avut și ce-am pierdut“. Bun.
Numai că de abia de aici se modifică schimbarea. Diaconu își poate vedea de pensie, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, în vreme ce Barna, dacă nu-și ia jucăriile și pleacă, trebuie să pună osul serios la treabă, pentru că are lideri cu potențial în teritoriu, doamna Chichirău fiind unul dintre ei. În fine, play-off-ul scrutinului este încheiat de Paleologu, care după deconturi, poate deveni mai bogat cu ceva epuroi în cont, dar și cu satisfacția că a reușit să convingă o felie destul de mare din electoratul de centru – drepta asumat de liberali.
Acuma care și cum dintre cei aflați pe locurile de sub doamna Dăncilă, își vor orienta electoratul rămâne de văzut, dar aș putea avansa ideea că la scrutinul din 24 nu se va alege răul cel mai mic, ci candidatul cu sânge-n instalație.
Numai de bine
Văru
