Recent, cred că acu vreo două zile-n urmă, doamna Kovesi a fost votată procuror șef peste Europa. Nu știu dacă-i bine sau rău, dacă merită sau nu, pentru că legendele care circulă despre domnia sa … rămân legende. Interviurile de până acum au relevat o persoană care știe carte, meserie și inspiră încrederea că poate știe și face. Restul can-can-urilor, că drege sau a fost dreasă, îi măresc cota de imagine, nu contează de care. Pe scurt, bravo ei!
Ceea ce n-am înțeles este atitudinea, să o denumesc românească, prin care cei aleși au înțeles să-și reprezinte țara în forul european în miezul acestui eveniment. Dacă parlamentari din alte țări fac front comun pentru interesele celor ce i-au trimis acolo, ai noștri se întrec în datul la gioale, uitând că rufele, inclusiv cele politice, se spală în familie, adică în țară. Plus de asta, ar trebui să mai știe că, îi doare fix în trei litere pe europenii din aceeași sală, că ei sunt liberali sau pesediști. Pentru majoritatea largă sunt români. Punct.
După aceea, dacă se mai împrietenește lumea, apare și ideea de apartenență politică, dar nu în sensul de partid, ci de doctrină, la modul dacă ești de stânga sau de dreapta, însă și aici am dubii dacă europoliticienii trimiși prin votul celor adormiți, mai au habar de ce înseamnă o doctrină.
Mai departe, oare cum s-au văzut în ditamai parlamentul european, trimișii noștri carpatini ce s-au pus de-a curmezișul numirii lui Kovesi la șefia procurorilor din Europa? A? Vă spun eu, foarte prost. Și asta ar trebui să-i dea de gândit președintelui. Pentru că dacă dăm o geană prin lume, o să vedem că în multe cazuri există un binom foarte bine sudat între liderul unei nații și ministrul de externe sau șeful diplomației, cum mai este denumit. Ați auzit de vreun om politic ungur să-și vorbească nația de rău sau adversarii politici? Ori vreun neamț? Ori vreun franțuz? Mă îndoiesc.
Pe când noștri mai au un pic și pun de un tabloid, la câte tâmpenii scot din cavitatea cu dinți. Și se impune întrebarea – creștinii ăștia, care chipurile ne reprezintă interesele în UE, n-au fost instruiți de cineva din diplomație referitor la interesele nației? Se pare că nu.
Drept vorbind, nici nu-i cum. La câți miniștri de externe s-au perindat în ultima vreme și ce dinamică are președintele nostru … vai, mama noastră. Asta una. Doi – ce să aștepți de la un lider care se bucură la o șapcă cu cozoroc din partea lui Trump? Realizați în ce hal am ajuns? Cu cine să compari un președinte plimbat cu caleașca de regina Angliei și un diplomat de talia lui Ștefan Andrei? A?
În concluzie, unde-i funcția de reprezentare a nației? Pe hârtie.
Numai de bine,
Văru
