Nu-i nimeni vinovat că cele două campanii, agricolă și electorală, se suprapun într-o proporție destul de mare, ba chiar poate fi un avantaj pentru cei din USR, tulburelul rezultat din prima, fiind o premisă destul de frecventă pentru fiorul electoral din cea de a doua, întărind ceea ce un slogan de campanie răcnește de lângă chipul lui Barna: Fericiți în România! Desigur, nu se ia în calcul, starea de a doua zi, când un bâzâit de muscă pare un motor de Boeing ambalat spre decolare.
O aplecare mai cu sârg la cele filosofice a celor ce au zămislit structura folosită pentru a seduce alegătorul, ar fi scos la iveală că fericirea este foarte subiectivă și nu-i cușer să o extrapolezi la scară de națiune, mai cu seamă că într-un clasament al cetățenilor mulțumiți de patria lor, nu rupem gura târgului, nefiind nici măcar în „top ten“, deci este clar că la noi nu se fumează iarbă la scară națională.
Cu toate acestea, domnul Barna ne privește socio-pozitiv de la înălțimea posterelor atârnate pe blocurile urbei în speranța că-i vom da votul, fericirea urmând a se divide, o parte spre mnealui ca lider la Cotroceni, restul la noi, că avem pe cine să arătăm cu degetul.
Este foarte posibil ca aura sloganului ales să acopere mai cu seamă spectrul fericiților din scrierile biblice, respectiv cei săraci cu duhul, cei oropsiți și alte categorii cu nevoi speciale, care, după alegeri, este posibil să ajungă la stadiul invocat, tot de scrierile ortodoxe, cu mântuire sută la sută și fericire pe toată linia, iar Barna cu treaba lui, adică sus la Cotroceni.
Acuma, să nu uităm, dacă suspomenitul era președinte, multe din categoriile specificate n-ar fi existat. Cei săraci cu duhul sigur ar fi avut câte un laptop, cei oropsiți ar fi dansat cu zeița justiției, bașca toate necazurile s-ar fi rezolvat printr-o banală apăsare pe icon-ul unei aplicații, evident oferită gratuit de vreun geniu al domeniului, sătul de salariul multinațional, pe care oricum n-are timp să-l cheltuie.
Mai trebuie să luăm în calcul și clișeul cu „banii ce aduce fericirea“, binomul fiind unul de succes în lumea tabloidelor și a sclipiciului, dar și-n ruralul profund, unde o vacă, la un preț bun, dacă ai bani să-i și cumperi nutreț, faci fericită o gașcă de viitori IT-iști cu laptele direct de la sursă. În mediul urban, acest binom este parcă și mai funcțional.
Dacă aruncăm o privire la stabilimentele ce odinioară erau de alimentație publică, observăm că fără rezervare, stai acasă. Așadar, lumea are bani, deci, pe cale de consecință, este fericită. Mașini deloc ieftine iau ochiul polițiștilor care uită să-i mai amendeze că trec pe roșu, ca să nu mai pomenim de toate mall-urile unde la sfârșit de săptămână abia dacă ai loc să te strecori. Aici sloganul bate cu realitatea, dar conține subiecți pe care-i doare-n bască de politică, de Barna, de Cotroceni și de care mai sunt.
Și atunci mă întreb, cine înghite gogoașa asta cu fericirea? Eu nu.
Numai de bine,
Văru
