Tovarăşul istoric & cercetător academicez Cătălin Turliuc e un jmecher cu costum de intelectual, din categoria ălora care, dacă au ceva de cîştigat, sînt gata să-ţi explice, cu citate celebre, ce pictor interesant era un anume caporal neamţ, Adolf Hitler pe numele lui. Sau ce creştin ascuns era un fiu vrednic şi celebru al glorioasei Oltenii vladimiriste, adică cel care, în plin regim de dictatură comunistă, şi-a îngropat părinţii cu preoţi şi restul datinilor, în văzul camerelor de televiziune. Da, Nicolae Ceauşescu îl chema pe piosul fiu.
Pînă acum ceva vreme, cică tov. Turliuc ar fi fost, după cum zic cunoscătorii văzutelor şi nevăzutelor, mare şef al masoneriei din tarlaua Moldovei, urmîndu-i la şefia turmei cu pestelci şi tălăngi unui alt mare venerabil & gonflabil, Bujor Prelipcean. Şi fiind succedat, cică, de un popîndău de mîna a treia, fălcosul Paul Butnariu, şeful Camerei de Comerţ ieşene.
Asta să fie oare explicaţia prezenţei liberalului Turliuc la lansarea pe malurile Bahluiului a unei cumetrii chinezeşti, Casa Romîno-Chineză ? Adică o chestie cu binecuvîntare obligatorie din partea guvernului comunist de la Beijing.
Una e că ungurii lui Victor Orban îs băieţi diştepţi şi, înghesuiţi de americani & bruxellezi, joacă şi cartea chinezească. Da’ de la liberali ultra-vocali ca alde Turliuc te-ai aştepta să-şi aducă aminte că ” liberal ” vine şi de la ” libertăţi fundamentale „. Adică taman alea cam oprimate de guvernul comunist din China.
Sau cum e, tov Turliuc, ” dacă-i ordin, cu plăcere ” ?
