” Franţaa pleacăă laa Co’stanţaaa, / Să-şi pregăteaaascăă vaacanţaaa ” … Daa, ştiu, varianta originală e cu Tanţa, nu cu Franţa. Da’ doamna ambasadoare a Franţii în micu’ Paris bucureştean pare ieşită e’zact din vechiul şlagăr de bodegă, cel cu celebra Tanţa, aia care, după cum ştim din cîntecul cunoscut, ” aaa veeenit cu ceaas la mînăă, / Şiii cuu buurtaa pîîn’ laaa guurăăă, Taanţooo ! „.
De ce zicem aşa o vorbă despre madam ambasadoreasa frîncească ? Păi, cînd ziua naţ’onală a Franţii e, p’ecum se ştie, pe 14 iul’e, iar tanti ambasadoreasa face, la Iaşi, recepţie oficială pe 9 iul’e, adică-cam cu vreo săptămînă ‘nainte, nu seamănă asta oleacă a Crăciun de vară ? Parol, maşer, soro …
Că alde primaru’ pitic Chirica şi alte Chiriţe de provinţie bahluieză s-au îngrămăditără la pupat în avans mîna găinii ambasadorice a cocoşului papagalic … nu-i nici o mirare. Ăştia, dacă trebuie, ar trage de Paşti artificiile de Revelion, şi ar cînta la înmormîntare Periniţa, dacă aşa e ordinu’.
Apropo, tanti ambasadoreasa, cînd faceţi petrecerea aniversară a guvernului francez pro-hitlerist de la Vichy ? Ca să aducem ca-cado’ nişte cocoşi papagalici jumuliţi, cu garnitură de Macro’ proaspăt.
Allez, les fans de la Tantrie, / Le jour de soir est arrive !
