Este multă lume care-l știe pe nea Fane Pintilie, lăutar de soi și cantautor sensibil la coarde, mai cu seamă dacă este și dame cu vise zbuciumate în jur. La cârciuma veche, și-n zilele cu soț, și-n cele fără, dacă nu-i cu cruce roșie –n calendar, nea Fane jonglează cu diezii și bemolii în armonii ce curg pe gât cu alint de vinul casei și bucate de șosea.
De aici și până la a fi propus nea Fane pentru vreun recital la Hollywood, s-a pomenit ortodoxul cu o propunere mai locală, de a fi cetățean de onoare al urbei alături de cei existenți deja și care la rândul lor e posibil să-și fi delectat urechea internă cu câte-o prestație live al eroului nostru.
Bun, bun, dar de unde până unde, întreabă o seamă de contemporani. Habar n-aveți! Să știți că, nu de puține ori, când e vorba de făcut o lucrare ori de vreun adălmaș, cei doi cumătri care conduc urbea, trag în spațiul unde cântă nea Fane, au un separeu dosit unde imediat ce vine comanda, vine și fondul sonor adecvat.
Se vede treaba că așa de tare le place, încât au zis că banii nu-s destui să-l fericească pe trubadur, așa că-l fac „de onoare“ spre înnegrirea pipotelor celorlalți confrați de cheie Sol, ajunși la venerabile experiențe. Aferim!
