Car’va’s’zică, actorii dă la Bucureşti, în frunte cu telenovelisticoidul & mediocrul Mihai Călin, a ieşitără la protest, soro, mamiţo, maşer, că fi’n’că guvernul a tăiatără dîn banii pentru spectacole şi alte culturălii de stat. Rezon, monşer, că fi’n’că mediocritatea culturalnică de stat e sfîntă, ca Co’stituţia !
Prin urmare, o serie di entelectoali artistici & artisticofili di la Iaşi o ieşit #ŞîEi la un protestuţ, în Piaţa Unirii, că doar nu se poate pentru ca să rămîie ei de căruţă. Căruţa civică & culturalnică, monşer, evidamente.
Dăcît că rafinaţii & civicii protestăcioşi de pe Bahlui au uitat iar, dincolo de obtuzitatea guvernului dăncilez, nişte cestiuni evidente din ograda actorimii ieşene , cronice ca o tuberculoză cu dungi cancerigene.
Am mai scris-o de nu ştiu cîte ori, da’ o repet : cînd actorii ieşeni tac, ca suinul în păpuşoi, vizavi de mizeria pietrificată din fruntea dorsală a Teatrului Naţional Iaşi, şi se agită doar cînd e vorba de banii din buzunarele lor, cît respect şi cîtă solidaritate merită ?
Cînd o maimuţă beată, bipedă şi cu funcţie de conducere, vociferează ultra-greţos la repetiţiile generale şi la premiere, iar turma actoricească tace, cît respect merită acea turmă ?
” A se slăbi „, precum a zis cel mai celebru director de teatru naţional. Cînd ăţi fi actori, nu paiaţe, mai vorbim, tovarăşi funcţionari teatrali.