E foarte cald. Am pășit de câteva zile în solstițiu și deja sunt persoane ce se gândesc la răcoarea Crăciunului, pentru că, repet, e al dracului de cald. Ca-n orice altă formă de exprimare a naturii cu efecte deloc plăcute asupra edificiului uman, furtuni, geruri sau vreme de rahat, suntem îndemnați spre rețeta neaoșă: stai în casă. La numărat copii și făcut bani. Sau invers. Când spun asta mă gândesc la declinul demografic cu care ne vom confrunta peste ceva timp, cam cum ne batem capul cu cel educațional după jde reforme, care mai din care mai elaborate, de nu mai pricepe nimeni nimic, iar radicalii cresc cât brazii, că nimeni nu mai știe să-i extragă.
Să mai zicem că vipia zilelor ăstea se suprapune peste sesiunea de examene, și nu vreți să știți cam cum e să stai cu cartea-n mână la treizeci și ceva de grade. O anume efervescență mai poate fi sesizată prin birourile cu aer condiționat, dar nici acolo nu-i tragere de inimă, pentru că toată lumea e cu gândul la scăldat sau la costumul de baie cel nou. Nu știm dacă patronii își pun mâinile în cap pentru randamentul bubuitor al acestei perioade, că și ei au luat calea pribegiei, care în Dubai, care în Dominicană, că la noi îi vede lumea și le bate obrazu’ – bre, n-ai da un ban în plus la simbrie, dar te lăfăi la cinci stele, ai? Trăi-ț-ar familia lui matale …“ Am putea admite, dacă gândim politologic, că un antreprenor, cel mai adesea cu gândire de dreapta, este bântuit de social democrație la noi, adică de stânga, fapt deloc compatibil, decât la un anumit nivel, când se pupă și fac uniuni social liberale ce nu se mai desfac nici cu slujbe. A se vedea cazul ALDE și ceva PNL în unele județe unde sângele apă nu se face.
Revenind. În această stare de lucruri, ce-i de făcut? Vizite. Sunt cele mai indicate. Din sud se merge în nord, la umbră cu damf de conifere, iar din nord la sud, unde-s ape, palmieri chinezești, șlapi turcești, hamsii și aromă de bere. Și avem miniștri care lasă capitala pentru un sirop de muguri de brad la ceas de seară sub ceardacul unei locante alese, respectiv reprezentanți locali porniți în aval pentru a cere sau a da socoteală, după caz, perioada alocată acestor fapte fiind prelungită cu cel puțin o zi pentru o răcoreală internă și externă.
Pentru cei rămași între sânii democrației urbane, sunt disponibile cozile la dobândirea unei mese la terasă, rugăciunile pentru un loc de parcare și satisfacția bonului umflat cu două beri pe care sigur nu le-ai băut tu, dar le vor savura alți pe banii tăi. Există și salvarea hipermarketurilor unde-i răcoare și consecutiv vizitei, poți să te alegi cu o bere pe care s-o faci rece la domiciliu, la fel ca mine la scrierea prezentului material.
Numai de bine,
Văru
