Dacă recentele dezvăluiri din media ieșeană, ce-l au ca protagonist pe junele dom primare, se dovedesc a fi reale, urbea noastră ar trebui să se mândrească cu cel mai tânăr proprietar cu acte-n regulă, iar primăria ar trebui să pună în ramă solicitarea eliberării unei autorizații din spectrul imobiliar venită din partea cuiva care nu știe să vorbească, nu știe să scrie și nici nu știe cine este, fiind dependent integral de mama lui care, se pare, nu figurează ca tutore. Ei, bine,ce ziceți dacă eroul acestor istorii prezente ar fi feciorul edilului nostru? A? Subiectul este de savurat și oricât s-au străduit o seamă de dibaci în materie să-l scufunde în meandrele social mediei, el a pocnit și-n alte părți, determinând o reacție rapidă a domnului primar sub forma unei preocupări pentru locurile din creșe, care nu-s destule și el o să se lupte să le facă destule.
Vă dați seama că am râs o bucată bună de vreme și de distinsul edil și de comentariile la subiectul în discuție, numai că, vorba veche – râdem noi, râdem, dar scroafa-i în lucernă, m-a adus rapid cu neuronii la rece pentru că sunt două aspecte deloc de neluat în seamă. Primul ar fi de ordin politic. Este de notorietate declarația domnului Chirica ce se poziționează în postura de urmaș al regretatei dizidente din Ardeal, Doina Cornea, care până în ultima clipă e existenței a urât în cel mai adevărat mod, comunismul și mai ales urmarea acestuia de după 89, cunoscut sub diferite denumiri, ultima fiind cea de PSD. Ori domnul primar a ajuns unde a ajuns pe filieră PSD. Deci, nu se pupă cu rudenia întru dizidență, nici după excluderea din partid, pentru că tot domnia sa a declarat că se menține un social democrat, adică tot de stânga ? Un fel de „Adio, dar rămân cu tine“ în contextul unor posibile legături de subsol cu grei din partidoi, care s-ar putea să iasă la iveală. Partea tristă-i că acum s-a procopsit și cu titlul neoficial de baron local, ceea ce zdruncină din temelii prezumtiva dizidență. În fapt, dizidență la ce?
Cel de al doilea aspect, ține de coloană, în sens metaforic, firește. Să-ți expui familia în felul relatat zilele astea este și un semn de disperare și unul de inconștiență. În condițiile în care se caută pedepsirea căsătoriei la vârste fragede, se pedepsesc aspru pedofilii, se protejează în fel și chip imaginea celor mici, nu e voie folosirea lor în marketing decât în anumite condiții … feciorul de nici un an al primarului urbei universitare, capitala culturii și etc, devine proprietar pe o sumă departe de a fi consecința economiilor unor oameni muncitori, cu venituri cumulate de cam 500 de euro pe lună, aceștia fiind bunicii. Să strângi o sută de mii de euro la un venit de 500 lunar, ar însemna 16 ani de zile să pui deoparte integral aceste venituri, fără să cheltuiești o lețcaie. Și cum trăiești? Ce mănânci? Cu ce te îmbraci? Cum te încălzești?
Deci treaba asta aduce a făcătură sinistră. Sigur, legal nu ai ce să spui, pentru că legea e lege. Dar din pedeve moral lucrurile stau altfel, exemple cu inocenți folosiți paravan fiind criticate de societatea civilă, dar nu și de oamenii legii care … n-au ce face. Dacă-i spui cuiva de o astfel de manevră, va zice – „Da, bine. Și vrei să te și cred, nu? “, ceea ce zic și eu. Nu cred o iotă din toate spusele domnul primar, cu toate că legal n-ai ce-i face. E acoperit.
Numai de bine,
Văru
