Acuma, că o trecut 26 a cincea, parcă ar merge o cinzeacă de judecată la un lighean cu apă rece, în care să ne băgăm picioarele, nu cum o fac alți, când e vorba să le folosească în locul neuronilor capului. Ar trebui să admitem că marele câștig al scrutinului pentru europarlamentare a fost … schimbarea domiciliului domnului Dragnea, pă persoană fizică, într-un spațiu în care, toată lumea nu se mai întreabă – „oare unde o fi ăla?“ – adică el. Imediat ce fapta s-a derulat, opinia publică, societatea civilă, liderii momentului au amuțit. Lipsea obiectul muncii. Adică, „frate, dar noi pe cine înjurăm acuma?“. Și pe bună dreptate, pentru că altceva … nu s-a mai emis, plus de asta, nu se cade să te bucuri de răul omului. Nu mai vorbim despre faptul că s-a constat cu ochiul liber, rezultatele nu au decis scoaterea de la guvernare a partidoiului, ci propagarea în spațiul european a unor oameni ce vor încasa o leafă babană vreme de cinci ani și cam atât.
Nefiind un spațiu de manevră aducător de voturi, au început o seamă să se bage în seamă, că, deh, trebuia să se zică câte ceva. Și to’arășul Orban o dat-o voinicește cu mucii-n fasole, afirmând sus și tare că IT-iștii trebuie să plătească impozite pe salariu, în condițiile în care se știe cine le-a scos. Pe cale de consecință, credem că-n atari condiții, liberalii ar trebui să deie înapoi poporului o mare parte din voturile primite, în felul acesta, am putea admite un scor corect de sub zece procente. Cât despre categoria vizată, mă gândesc că au motive serioase să analizeze mai aplicat care-i treaba cu #muie, că or fi dat ei cât or fi dat, dar conform liberalilor, roata ar trebui să se întoarcă, prin urmare și ce-i în spatele haștagului, lucru deloc plăcut bugetelor celor pomeniți. În aceeași cheie, franceză – de data asta scăpată pe degetele de la picioare – dom’ Tăriceanu a dat o dumă-n senat, care sigur ar fi făcut-o geloasă pe Mitzura Arghezi (Dumnezeu s-o odihnească). Am aflat din gura domniei sale că vreme de 30 de ani, de când se plimbă prin politică, n-a făcut nimic legal! Pe aceeași cale de consecință și ALDE ar trebui să deie voturile „nazat na turbincă“, ca să ajungă la dimensiunea reală a unei scări de bloc. Cu patru etaje.
Așteptăm cu nerăbdare reformele partidoiului, care acuma trebuie să ardă faza zbaterilor interne și să-i calmeze pe cei ce fac valuri, domnul Oprișan fiind cel ce ia fața tuturor. Aproape că s-ar instala președinte, are pregătit bastonul din ranița de soldat, numai că uită prezența sa pe lista baronilor PSD din mentalul colectiv. O eventuală promovare, mai sus de cât este acum, l-ar putea face oaia neagră și ținta atacurilor societății civile, mai ales că recent s-au dat publicului imagini cu domeniul deținut în Vrancea, ce i-ar face geloși pe o seamă de potențați ai momentului, dar din altă partidă. Totuși, până nu dă all inclusivele peste parlament, cred că vom vedea figuri interesante prin PSD, adică o parte a celor cu amprenta încă vie a șutului dat de Cex sau de fostul lider. Și semne sunt. Oricum domnește o oarecare liniște în jurul celor de la partid, cărțile făcându-se la mare fereală, invocându-se celebra dumă a lui Borcea – Lăsați-ne să ne pregătim de Liga Campionilor!, în cazul partidului, de congresul ce va avea loc cam peste o lunâ.
Până atunci, avem treabă cu ploile.
Numai de bine!
Văru
