Elena Ailenei
Elena Ailenei este elevă la Colegiul Național „Petru Rareș” Suceava. A participat la Atelierul-Concurs „Cea mai bună cronică de teatru”, organizat de Facultatea ieșeană de Teatru, la care a obținut Premiul III. (Călin Ciobotari)
Teatrul Municipal „Matei Vișniec” se bucură deja numeroase montări de succes. Printre acestea se află și spectacolul cu piesa lui Eugène Ionesco, „Rinocerii” în regia lui Alain Timàr, inedită pentru publicul sucevean, familiară însă spectatorilor ieșeni prin spectacolul lui Claudiu Goga.
Eugène Ionesco descrie perfect prin piesa “Rinocerii” societatea noastră de astăzi, așa numita societate de consum care nu mai pune accent pe valorile morale, ci doar pe cele materiale. Acești „rinoceri” sunt tocmai oamenii, semenii noștri care ne înconjoară în fiecare clipă din viața noastră. Ei au scopuri, vise și idei pentru care sunt în stare să facă orice fără a ține cont de reguli sau alte aspecte importante. Acțiunile lor îi transformă în „rinocerii” care atacă/ țintesc în locul dorit. Această comparație dintre rinoceri și oameni este cu adevărat interesantă, chiar ne putem asemăna cu aceste animale prin furia cu care atacăm totul.
În piesă, acest fenomen ia forma unei boli numită „rinocerită” care se răspândește rapid, înspăimântând lumea. Singurul care rezistă acestei epidemii este Bérenger care încă mai crede în iubire și prietenie, care pune accent pe valorile morale. Ceilalți se lasă, treptat, pradă acestei boli.
Textul piesei este bine pus în vedere de către regizor, de către actori, dar și de tot ce ține de decor și de costume. Regizorul transmite mesajului textului lui Eugène Ionesco foarte subtil prin intermediul actorilor. Acesta reușește să contureze personajele astfel încât spectatorii să nu simtă în totalitate greutatea subiectului abordat și să devină o plăcere să vizionezi această piesă de teatru. Această plăcere poate fi observată prin reacțiile și liniștea cu care oamenii tratează spectacolul oferindu-i toată atenția. Este evident că această piesă și-a atins scopul.
Fiecare personaj poate fi caracterizat chiar și după tipul de îmbrăcăminte, iar acest fapt este posibil datorită Ralucăi Alexandrescu care reușește să îmbine impecabil aceste aspecte: vestimentația cu caracterul personajului și cu viziunea regizorului. Decorul alb evidențiază personajele care treptat se transformă în rinoceri schimbând ținuta colorată cu una neagră. Astfel ei distrug puritatea societății și diversitatea acesteia prin uniformizare. Luminile și efectele speciale ce punctează intrarea în lumea rinocerilor se datorează lui Eranio Petruska. Acesta îmbină într-un mod plăcut diferitele nuanțe cromatice cu momentele piesei, iar efectele speciale apar exact în punctele culminante, oferind un aspect misterios instigând spectatorul.
Toată această echipă te face să te întrebi la finalul piesei dacă și tu ești unul dintre acei rinoceri.
Această întrebare se datorează perfecțiunii interpretării actorilor care, cu ajutorul regizorului, reușesc să transmită mesajul textului. Timp de aproape două ore acești oameni minunați fac un mare efort: cel de a trăi cu adevărat rolul ditribuit de regizor, care regăsește asemenări între personaj și actor.
Personajul principal Bérenger este Răzvan Bănuț. Aspectul său, fizionomia sa chiar evidențiază o persoană plină de viață care încă mai are încredere în oameni și în sentimentele curate. Exact tipul de personaj pe care îl interpretează: lumina dintr-o societate întunecată. Ca dovadă a existenței acestor sentimente este iubirea lui pentru Daisy, dar și importanța pe care i-o acordă lui Jean considerându-l cel mai bun prieten al său. Actrița Delu Lucaci reprezină un personaj copilăros care este atras de orice, renunțând la dragostea ei pentru Bérenger în favoarea lucrurilor oferite de societate. În același timp, Daisy (Delu Lucaci) este o femeie atrăgătoare care trezește interesul și domnului Papillon. Seriozitatea cu care își joacă rolul este foarte evidentă evidențiind o persoană grijulie cu cei din jurul ei. Jean sau actorul Cătălin Mândru, un personaj arogant care se consideră inteligent urând persoanele care au păreri diferite de ale lui și care i se împotrivesc. Interpretează cu o nervozitate care te face să fii foarte atent la el și la gesturile lui. Acesta se poate asemăna cu angajatul Botard jucat de Cosmin Panaite, care nu are încredere în nimeni și nu își recunoaște greșelile niciodată. Totuși el este calm. Domnul Papillon este foarte serios și autoritar. Actorul Horia Butnaru reușește să intre în pielea personajului pentru care munca este cea mai importantă, stresându-și angajații și clamând o ordine de tip corporatist. Clara Papadiuc în rolul doamnei Boef reușește să pară o femeie lipsită de apărare care nu reușește să treacă peste momentele grele din viața sa renunțând la sine pentru alții. Angajatul stresat care doar vrea să fie pe placul șefului este Cristina Florea; prin gesturi și mimică adecvate intră în pielea personajului.
Spectacolul sucevean se bucură și se va bucura în continuare de succes. Ceea ce reușesc acești oameni să transmită este remarcabil. După ce ieși din sala de teatru și meditezi puțin asupra a ceea ce ai văzut îți dai seama cât de bine se pretează cu realitatea în care trăim. O replica ce m-a marcat și care sigur a atras atenția este: „Umanismul e fumat!”. Chiar am simțit în toată ființa aceste cuvinte. Pentru un astfel de spectacol chiar merită să îți rezervi timp.
Așadar, „Rinocerii” lui Eugène Ionesco reușește să pună cu finețe în scenă problemele lumii contemporane fără sa creeze disconfort în rândul spectatorilor.
