despre cum unii atei sînt deja în slujba protestantului episcop al Romei
Nu m-am dus la mega-adunarea de la Palatul Culturii. Nu doar fiindcă sînt ateu. Nu fiindcă infailibilitatea papei mi se pare o tîmpenie teologică, nu doar ne-creştină, ci chiar anti-creştină. Şi nu doar fiindcă nu-mi place să mă înghesui în mulţime ori să trec prin filtre de securitate mecanice, cu militari şi poliţişti mecanici.
Îi înţeleg însă pe catolicii adevăraţi care au vrut să fie mai aproape de papă. La fel cum îi înţeleg şi pe ceilalţi creştini adevăraţi, dar ne-catolici, care au vrut şi ei să fie mai aproape de papă. De acest papă.
N-o spun în sensul religios al cuvîntului, ci în cel ultra-realist, dacă nu cinic : acest papă, domnul Bergoglio, e o minune. Chiar dacă tot ceea ce face el ar fi o strategie genială de PR pentru Biserica Catolică. Fiindcă, chiar dacă ar fi aşa, ar fi o strategie de PR pentru un lucru bun. Foarte bun. Vital. Un lucru de care lumea, adică noi, oamenii, avem nevoie ca de aer, chiar dacă nu ne dăm seama : întoarcerea la înţelesurile lăsate nouă de rabi Ieşua din Nazaret ; şi de alţii ca el. Adică întoarcerea programatică la încercarea de a ne dez-sălbătici, de a ne curăţa, pe cît putem, de impulsul de a fi lupi pentru alţi oameni. Sau chiar pentru noi înşine.
Domnul Bergoglio e o minune, mai ales pentru cine înţelege mecanismele de oţel ale angrenajului majoritar non-cristic, sau chiar anti-cristic, numit Biserica Catolică. Calmaţi-vă, nu-s radical ortodoxist ori de alt fel : mai tot pseudo-creştinismul actual e alienat, demult, de secole grele, de la unul dintre scopurile lui iniţiale – cel de a oferi sărmanilor un drum mai suportabil, mai curat, prin viaţa călărită de stăpînii dintotdeauna. Stăpîni din categoria tovarășului Stalin, cel care întreba, fie și apocrif , ,, cîte divizii are Papa ? ,, .
De asta domnul Bergoglio e, dincolo de orice argumente teologicalistice, un neo-protestant : asemeni lui Luther, el încearcă să redea biserica lui rabi Ieşua celor pentru care ea a fost fondată. Asemeni lui Luther, el încearcă să cureţe cel mai mare cult creştin de Răul care i s-a cuibărit în măduva oaselor. Vi se pare deci, cumva, că un ateu raţional şi onest n-ar trebui să spere într-un succes, oricît de improbabil sau temporar, al protestantului papă Francisc ?
Dincolo de mulţimea tîrgoveţilor pereni, care s-au înghesuit ca să vadă ursul alb papal, ceea ce contează e urma lăsată în minţile oamenilor de acest Gorbaciov al catolicismului. Un Gorbaciov cu cruce, pe care probabil mulţi cardinali din Biroul Politic regretă că l-au votat. Ori poate chiar pregătesc un puci.
Nu, n-are rost să sunaţi la SRI ori la Garda Elveţiană a papei : n-am nici o informaţie concretă despre vreun puci anti-Francisc, e doar o presupunere elementară. Fiindcă e clar că domnul Bergoglio încurcă destule socoteli. La fel cum le-a încurcat şi un anume rabin din Nazaret. Sau un teolog cam pîntecos din Germania de demult.
Dar, dacă ei doi şi domnul Bergoglio n-ar fi făcut asta, cum i-ar mai fi simpatizat un ateu afurisit ca mine … ?
Succes, deci, domnule Bergoglio ! Nu doar eu mizez pe dumneavoastră. Cred că rabinul acela din Nazaret mizează mult mai mult.
Lucian Postu
Lucian Postu este publicist şi consultant politic, PR & media. A fost corespondent BBC şi Radio Europa Liberă , consultant BBC pentru Republica Moldova şi editorialist al mai multor publicaţii ieşene. Foloseşte ortografia recomandată de Institutul de Filologie ” Al. Philippide ” din Iaşi, cu excepția cuvîntului ” romîn ” și a derivatelor sale.
