Ne tot miram noi, ce naiba, Doamne iartă-mă, caută o seamă de inși la Muntele Sfânt, că odată întorși de acolo nu-s nici mai ortodocși, nici mai smeriți, nu dau de pomană și nici nu umblă cu cenușă-n creștet.
Că nu mai departe, șăful de la finanțuri s-o dus la Athos cu vicecumătrul și după ce s-o întors printre noi, pac, o răsărit o moșmandă nouă. Clădiroiul de la finanțe își schimbă iar aparatele de aer condiționat, după ce le-o mai schimbat în urmă cu doi ani.
Partea veselă–i că, de data asta, nu le pune intimul prieten Cheșcu, al lui dom Marian, ci o firmă veselă din anturajul vicecumătrului Hara, Inbit serele, despre care se zice prin Roznovanu, că ar fi iubită de mult popor din Consiliul Local (dom Cruceanu știe de ce), dacă tot i-o dat contracte cu duiumul, ba la școale, ba la creșe, ba la șpitale.
Așteptăm să se schimbe și stâlpii de pe splai, măcar să știm o treabă, dar musai mai trebe un drum la Athos. De urmărit cine merge.
