despre ziduri, înţelesuri şi moartea zilnică a lui rabi Ieşua din Nazaret
Aţi aflat cu stupoare de incendiul care a distrus celebra catedrală pariziană Notre-Dame ? Aţi privit cu ochii mari, live, focul apocaliptic şi fumul infernal ? Deplîngeţi, sincer, dezastrul celei mai cunoscute catedrale din lume ?
Vă înţeleg, sincer şi fără ironie. Dar, înainte de a vă lăsa să jeliţi în continuare, v-aş propune să citiţi cîteva cuvinte de demult. De tare demult.
” 5. Iar cînd vă rugaţi, nu fiţi ca făţarnicii, cărora le place, prin sinagogi şi prin colţurile uliţelor, stînd în picioare, să se roage, ca să se arate oamenilor ; adevărat grăiesc vouă : şi-au luat plata lor.
6. Tu însă, cînd te rogi, intră în cămara ta şi, închizînd uşa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, şi tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie „.
Evanghelia după Matei, Capitolul 6.
Aceste cuvinte îi sînt atribuite lui rabi Ieşua din Nazaret, mai cunoscut ca Isus Hristos. Şi recunoscut de creştini drept Mesia, salvatorul lor ceresc din mizeria acestei lumi pămînteşti.
Mai citiţi-le o dată, încet, calm, cu atenţie. Apoi răspundeţi, în gînd, la o întrebare : vi se pare că în aceste cuvinte ale lui rabi Ieşua e vorba de vreun îndemn către sinagogi / biserici / catedrale ? Vi se pare că învăţătorul Isus vă îndeamnă către ziduri, sau către înţelesuri ? Către măreţie vizibilă, sau către simplitate ascunsă ?
Dacă sînteţi confuzi, nu vă grăbiţi cu răspunsul. Nu e un examen cu note. Iar eu nu sînt vreun teolog, ci un ateu dintotdeauna. Care îl respectă pe rabi Ieşua din Nazaret, omul viu, nu dumnezeul improbabil.
Şi tocmai fiindcă îl respect, dincolo de toate contradicţiile din cuvintele care îi sînt atribuite, observ şi deplïng demult ceva dramatic, evident şi în cazul dezastrului de la catedrala Notre-Dame : lumea jeleşte prăbuşirea zidurilor unei catedrale din pietre, dar nu observă şi nu deplînge prăbuşirea unei alte biserici. Una nevăzută, umilă, dar mult mai importantă – biserica înţelesurilor lui Isus din Nazaret.
Prăbuşirea bisericii lui Isus a început demult, de cînd împăraţii bizantini Constantin şi Teodosie au înţeles că religia celor sărmani e cel mai bun instrument pentru a-i controla pe sărmani. Ceea ce a urmat – prostituarea religiei lui Isus, cruciadele criminale, evanghelizarea cu sabia a Africii, Asiei şi Americii, Inchiziţia etc – au fost doar consecinţe alienante, ucigaşe, genocidare . Cînd un mare sfînt creştin spune că va omorî oameni în numele lui Isus ( ” In hoc signo vinces ” ), iar creştinilor de ieri şi de azi li se pare că asta e creştineşte, despre ce vorbim noi ?
Lumea jeleşte dezastrul de la Notre-Dame fiindcă celebritatea şi dezastrul sînt un cocktail magnetic şi irezistibil. Acum, la fel ca în vremurile lui rabi Ieşua din Nazaret. Nimic nou sub soare, cum spune un alt mort de demult. Deşi, poate, în ordinea creştină a înţelesurilor, Hiroşima, Nagasaki, Auschwitz sau lagărele sovietice ar trebui să fie nişte nenorociri ceva mai demne de compasiune.
Nu, nu asaltul ateismului / islamismului răpune creştinismul şi dă foc la catedrale. Boala e mult mai veche. Şi ea a pornit demult, din altare şi din scaunele arhiereşti şi împărăteşti. Iar oamenii de excepţie, precum papa Francisc, pot doar încetini, cumva, îndepărtarea alienantă de înţelesurile dez-sălbăticitoare lăsate nouă, tuturor, de rabi Ieşua din Nazaret.
Iar dacă asta o spun eu, un ateu dintotdeauna, probabil că izul de apocalipsă moral-psihologică nu e chiar ficţional.
Iar numele lui e Leghiune.
Lucian Postu
Lucian Postu este publicist şi consultant politic, PR & media. A fost corespondent BBC şi Radio Europa Liberă , consultant BBC pentru Republica Moldova şi editorialist al mai multor publicaţii ieşene. Foloseşte ortografia recomandată de Institutul de Filologie ” Al. Philippide ” din Iaşi, cu excepția cuvîntului ” romîn ” și a derivatelor sale.
