Dacă nu știați : în Romînia a venit mîntuirea maselor largi, proletare & intelectuale ! Adică ăia care muncesc mai din greu, nu bancherii sau alți jmecheri care sug sîngele popolului, ca bampirii. Iar mîntuirea asta are un nume politic : Demos.
Dacă n-ați auzit de așa ceva, ori nu înțelegeți ce vorbă-i asta, stați liniștiți, că n-ați pierdut nimic. E doar o nouă chestie artificială și anemică, clocită în incubatoarele cu iz de epoleți. Un fel de balon de încercare pentru fraierii oleacă mai spălăței, care își zic ,, de stînga ,, , dar pun botul la vrăjeli ieftine, cu E-uri cancerigene. Fără să vadă că puiul de vrabie e doar momeala scoasă la înaintare, parșivește, de hultanii bătrîni ascunși după copac .
Am aflat întîmplător că există și la Iași vrăbii din astea, de laborator, dînd cu telecomanda peste o emisiune de toată jena, găzduită de televiziunea bătrînului chelner TV Petru Frăsilă-Prăsilă. O emisiune închiriată de multi-falimentarii tarabei universitare ,, Petre Andrei ,, , ca să poată povesti lumii despre adevăr, bine, frumos și ce-a mai rămas pe-acolo, prin sac, după arestarea și condamnarea pentru corupție a unor profesori de la respectiva tarabă universitară, în frunte cu rectorul Bocancea.
De data asta, de serviciu la emicțiunea TV s-a nimerit un personaj de limerick / nimerick – un mediocru moale de la taraba amintită, purtînd un costum cu eticheta ,, lect.univ. dr. Constantin Ilaș ,, . Un fel de lapte prins cu gem de perje, în castronel bleu cu buline roz. ,, Moartea pasiunii TV ,, e puțin spus, fiindcă probabil și la Vaslui sînt moderatori oleacă mai treziți din somn.
Ca și cum acest bălălău universităricios nu era de-ajuns, ca o bîtă la un car de străchini, invitata emicțiunii a fost o jună lectoreasă și doctoreasă de la Universitatea ,, Al. I Cuza ,, , pe numele ei Diana Mărgărit. Adică un fel de șefă locală a ficțiunii de micțiune zisă ,, partidul Demos ,, . Mai exact, o molîie ștearsă și cu apă-n gură ( ,, molÎie,, , cu ,, Î ,, , de la ,, molîu ,, ) . Un fel de guvernantă nemţoaică adormită, care vorbea de parcă dădea cuvintele pe datorie : o vorbă la două trei-secunde, în medie. Da’ și vorba ’ceea căznită și lălîie, de parcă inventa cuvintele pe loc, în chinuri, cu forcepsul.
Ei, da’ principalu’ e că mămăliga cu chișleag și cravată ( dom’ profesor-moderator adică ) ne-a zis că mămăliga cu cacao și fustă e purtătoare de cuvînt la Demos. Și bine măcar că s-au potrivit două mămăligi. Că dacă era fata ’ceea mai puțin adormită decît băietu’ moderator, trebuia să-l trezească din somn, și nu-i frumos …
Desigur, e foarte probabil că purtătoarea de cuvînt a ficțiunii Demos vorbea așa de greu fiindcă era îndurerată profund de drama electoratului de stînga. Mda, aș putea să vă spun de ce vorbea nu doar așa de chinuit, dar și de penibil, mai ales pentru o profesoară de universitate și o purtătoare de cuvînt. N-o să vă spun, fiindcă ar fi ca și cum aș da cu tunul în vrăbii de laborator. Vrăbii din plastic vopsit. Ca momelile de fabrică cu epoleţi.
