Lucia Marneanu pictează pereți, face artă stradală, a terminat Facultatea de Teatru și Televiziune din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai (2013), dar şi Facultatea de Arte Plastice, grafică, a Universităţii de Artă şi Design Cluj (2010). Cum a fost trecerea de la Grafică la Actorie și în ce a constat proiectul „3 culori” care s-a desfășurat la Teatru Fix în cadrul primei ediții de Festival, în rândurile de mai jos. (Lavinia Lazăr)
Lavinia Lazăr: Ce înseamnă pentru tine participarea la prima ediție pilot de la Teatru Fix și cum regăsești Iașul?
Lucia Marneanu: Momentan eu am văzut Iașul de pe strada Sălciilor până aici, la Teatru Fix. Până acum, m-am ocupat de pictura murală de interior. Cu acest proiect, „3 culori”, ar fi prima oară când fac un proiect spre street art.
L.L.: Cum mai este percepută arta stradală de către oamenii din țara noastră? Mai există preconcepții?
L.M.: (zâmbește): Cred că autoritățile o privesc ca pe o formă de vandalism.
L.L.: Ai avut probleme cu autoritățile?
L.M.: Nu. Am avut niște intervenții micuțe în Cluj, de unde sunt eu. Pe urmă, am văzut că oamenii și-au făcut niște selfiuri cu ce am pictat, adică am avut un mic succes urban. Însă, deocamdată, arta stradală, urbană nu e privită ca o artă autentică.
L.L.: Ți-ai făcut câteva scheme pentru proiectul de care pomeneai?
L.M.: Am niște schițe, am niște idei. Când am depus proiectul, eram foarte entuziasmată, acum, nu mi se mai pare valid ce am propus și am mai schimbat niște lucruri. Am avut câteva fâșii de beton și am lucrat șase, șapte ore pe zi.
L.L.: Cum a fost trecerea de la Grafică la Actorie?
L.M.: A fost destul de șocant pentru mine pentru că la Arte Plastice era un ritm mai lent, o muncă individuală, mai contemplativă, iar la Actorie era mult mai heirupistă toată treaba, colectivă, activă toată ziua, mai disciplinată. A fost o trecere foarte bruscă pentru mine, dar acum mă reîntorc la desen.
L.L: Te regăsești mai mult în artă stradală decât în spectacole?
L.M.: În perioada asta, da.
L.L.: Te-ai inspirat și din ce ai văzut că se întâmplă pe afară în acest domeniu?
L.M.: În străinătate merg mai mult în vizită, în recunoaștere. Acolo încă nu am expus. Am locuit un an jumătate în Amsterdam, în Olanda, unde am făcut masterful. Este o zonă foarte efervescentă; se investesc foarte mulți bani în cultură. Acel loc m-a inspirat foarte mult până acum. Mă mândresc mai puțin cu street artul pentru că sunt la început. Acum, mi-am îndreptat atenția spre un proiect de carte-obiect la care lucrez. E o carte strict cu ilustrații făcute de mine.
L.L.: Ilustrații care evidențiază…
L.M.: Sunt vreo 60 de ilustrații care sunt inspirate de pe agendele mele personale. Proiectul este derulat sub egida Asociației Reciproca din Cluj, Asociație din care fac parte. Este o asociație care se ocupă cu practici teatrale anagajate politic și social, mai ales în zona de Sud Est a Europei. Este ca un catalizator.
L.L.: De ce te-ai îndreptat spre partea dură a societății?
L.M.: Mi se pare că este foarte mult material și ai de unde să alegi. Nu e o revoltă și nici nu e o conștiință acută pe care o am, dar dintr-un anumit punct de vedere cred că fac parte dintr-o minoritate în România și aici mă refer la comunitatea sexuală, la LGBT. Și asta e un punct de pornire pentru mine și spre alte zone minoritare. Proiectul care se numește „3 culori” e un comentariu ludic pe marginea centenarului. Oricum, aș mai cerceta zona Moldovei pentru că mi se pare destul de invizibilă.
