După cum au povestit televiziunile, radiourile, gazetele şi babele, un nene îmbrăcat în costum de Superman s-a suit pe clădirea Teatrului Naţional din Iaşi, ameninţînd că se aruncă de acolo. În jos, evident, că în sus n-avea propulsie ( pardon, scuzaţi, dacă am lezat drepturile supermanilor sau ale aruncătorilor de pe teatrele naţionale ).
Pînă la urma urmei, se pare că povestea s-a terminat cu bine, omul scăpînd nevătămat, iar teatrul rămînînd doar cu daunele pricinuite de ” iepoca de aur ” a perechii manageriale de tip ” Nea Nicu Ceau’ şi Leana lui ” ( nţ, nu de ” Leonce şi Lena ” e vorba, ci de duetul grotesco-macabru ” Cristi & Muliniţa ” ). Dar ăsta e doar actul întîi al p’esei ( ce stătea pe prispa căsei, cum zice o veche şi profundă vorbă popolară ).
Fi’n’că, p’ecum zice o vorbă mai culturală din lumea teatrulu’, pistolul din primul act al acestei fragi-comedii ar putea să tragă peste v’o do’o episoade. Mai ekzakt : surse din palatul roz’novănesc & maroniu au şoptit, supt protecţia de multiplă folosinţă a anonimatului, că premarele pitic Chirica e ofticat masiv pe supermenu’ care l-a pus în umbră, cu audienţa obţinută de pe clădirea Teatrului Naţional. Prin urmare, fiindcă tocmai s-a declarat Moise, iar anterior oleacă de Isus Hristos, Mişu Profetu’ primărez ar avea de gînd să se suie pe clădirea Mitropoliei, care e mult mai înaltă decît cea a teatrului.
Dăcît că poneiul roz n-are de gînd să se arunce de pe Mitropolie, ca toţi fraierii de supermeni, ci să leviteze, autonom, de sine stătător şi cît vrea muşchii lui dorsali. Eventual să facă şi v’o do’o-trei tumbe prin aer, ca să vadă toţ’ dujmanii că pot muri de ciudă, că n-au valuarea lui.
Păi, nu … ? Dacă Mişu Chiri’ levitează, e clar că-i mai tare ca Isus, care dăcît a mers pe apă. Iar cu pînile înmulţite se rezolvă acuş’, că vin alegerile.
Cu peştii e mai problematic, fi’n’că, la obiceiurile lu’ poneiu’ primărez, s-ar putea interpreta. La balalaică cu burduf.
