despre mega-tonele de sirop crăciunez, care mîlesc înţelesurile lui rabi Isus
Bre, creştinilor ( sau ce-ţi mai fi voi … ), voi chiar nu vedeţi ? Uitaţi-vă oleacă în jur, spălaţi-vă ochii cu apă rece, mai uitaţi-vă o dată şi încercaţi să vă amintiţi despre ce era vorba demult, la început. Ce vedeţi ? Chiar nu simţiţi că toată povestea asta cleioasă e despre altceva decît copchilul ‘cela din Nazaret şi înţelesurile pe care ni le-a lăsat el ? Chiar nu vedeţi că mai toată chestia anuală din decembrie e despre nişte chestii mai mult caiafice : negustorie, fariseism, automatism, pîntece ? Ş.a.m.d.
Regret că vă stric sărbătoarea, ca un ateu al necuratului ce îs, dar ” caiafic ” ( de la ” Caiafa ” ) înseamnă ” ne-cristic „. Adică ” rău „. Da, oricît v-aţi mira, ” caiafă ” nu-i deloc ceva de bine, nici chiar pentru blăstămaţii de atei. Sau pentru unii dintre ei.
Daaa, ştiu, colindele ne fac mai buni, mica pomană de Crăciun – la fel. Băăi, creştinii nulii, da’ voi chiar credeţi că fariseisme din astea, căldicele, aştepta de la voi fraierul ăla mort pe Dealul Căpăţînii ? Aaa … ? Serios ? Nu, zău … ?
Pardon, da’ , serios : aşa ateu cum îs, m-am cam săturat de toată vrăjeala asta de doi lei, cu garnitură de sirop creştin. Da, ştiu că îs un fraier fiindcă mă enervez. Ştiu că asta e natura umană ultra-majoritară, precum ne învaţă Sfîntul Clopot al lui Gauss. Da’ ce să fac, îs şi io un biet muritor, nu un maestru al zen-ului. Deci iertaţi-mă, fraţi creştini, în numele Mîntuitorului vostru. Nu, nu vă cer amor creştin, ştiu că aş exagera prea de tot cu utopia.
Acuma, că m-am mai răcorit oleacă, o să încerc să mă în-zen-uiesc şi să vă urez, precum se cuvine, luminaţie electrică & feerică peste tot, din stradă pînă în dormitor şi de pe 1 decembrie pînă de Sfîntu’ Ion. Sau pînă pe 24 ianuarie, ziua Sf. Sandu Cuza, mîntuitorul Mariei Obrenovici ( sorry, #JeSuisIconoclastIremediabil ).
De asemenea, vă doresc chişcă, caltaboşi, răcituri ş.a.m.d., precum şi tradiţionalul vin roş’, care, precum ştim, se asortează cu porcăriile gastronomice de Crăciun, amintind simultan de sîngele Domnului. Ce poate fi mai frumos şi mai înălţător … ?
În rest e biiine, s-o făcut anu’ ista o catedrală a mîntuirii neamulu’ … cît centrala atomică de la Cernobîl. Dac’ plouă, toati s’ fac, slava domnulu’ … Doamni-fereşte di mai rău …
Acu’, serios : dac’ nu era lumea aşa credincioasă, s’ mai făce’ aşa mare catedrala mîntuirii neamulu’ … ? Aaa … ?
E drept, o mai fost un templu maaree di tot, acu’ nişte mii de ani. Ş’ n-o mai rămas nimic din el. Din cauza negustoriei, a fariseimului şi a pîntecelor revărsate peste minţi şi obrazuri, zice-se.
Ei, da’ ajunge cu ” Mane, tekel, fares „, taman acu’. Merdy Scrismis, oameni ai lui Baraba !
Lucian Postu
Lucian Postu este publicist şi consultant politic, PR & media. A fost corespondent BBC şi Radio Europa Liberă , consultant BBC pentru Republica Moldova şi editorialist al mai multor publicaţii ieşene. Foloseşte ortografia recomandată de Institutul de Filologie ” Al. Philippide ” din Iaşi, cu excepția cuvîntului ” romîn ” și a derivatelor sale.
