Orice s-ar spune, Moș Nicolae este al copiilor. Ghetele lor, aproape noi după muștruluiala din ajun, așteaptă cuminți, pe hol sau la marginea patului, să fie umplute de preabunul moș cu bunătăți sau cu o vărguță, cum se zice în nord, dacă volumul șotiilor îl depășește pe cel al faptelor bune.
Însă, deși nu s-a dat drumul la amnistii și grațieri domestice, toți se aleg cu ceva dulce, chit că realitatea din jur nu-i nici pe departe darnică. E frig, umezeală, îmbulzeală, trafic de coșmar, autorități puse pe căpătuială și emisiuni cretine cu vedete încadrate de două rânduri de ghilimele, ce fură privirea prin sclipici și sunete, în detrimentul poveștilor.
Bunicii sunt captați de ecranul magic și nu mai spun basme, nu că nu ar ști, dar la ce văd că se petrece, nu le arde de gura sobei ca spațiu unde zmeii și feții frumoși se avântă în confruntări unu la unu. Nu. Este spațiul unde se discută despre facturi, gaze, medicamente, pensii. Deci, deloc vesel.
Și totuși, câte ceva vesel se ițește pe ici colo. De câteva zile, cumpărăm benzina cu 5 lei și doi bani, ceea ce ne permite să mai ducem gunoiul cu mașina ori să alergăm până la colț după tutun fără a ne uda încălțările.
Dar mobilitatea noastră cea de toate zilele nu se rezumă doar la atât. Curajul de a înfrunta la volan orașul, devenit parcă prea strâmt, domină avântul de a face mișcare și devine o aventură bună de povestit nepoților, dacă nu la gura sobei, măcar la atingerea permisului de conducere al acestora, proaspăt primit prin poșta rapidă.
Dacă ar fi să ne luăm după spusele edilului din Roznovanu, viitorul, nevizat de vreun termen, ne rezervă avantajul de a avea mai multe benzi de circulație, culmea, nu prin lărgirea căilor, ci prin modificarea geometriei actualei infrastructuri.
Benzile ar urma să fie mai strâmte, actualul trei metri jumate fiind sortit unei intrări la apă spre doi șapte zeci. Dacă fapta asta se pune în practică, să nu ne mirăm dacă vom vedea copaci vopsiți, pere prin plopi și polițiști filiformi dirijând circulația în intersecții cu număr dublu de benzi și sute de mașini cu șoferi fericiți, că în sfârșit au banda lor.
Nu râdeți, că nu-i întâi aprilie.
Văru
