Ne-a căzut centenaru-n cap și care mai din care încearcă să-l tragă pe turta lui în speranța unui câștig semnificativ de imagine, atât de necesar la anu’ și la ceilalți ani.
Se dau diplome, se cântă strașnic și patriotic, se bat medalii, se strâng mâini chiar și la tocul ușii. Numai că, duiumul de acțiuni, festivaluri și alte chermeze a fost fără îndoială eclipsat de prima sfințire a Catedralei Neamului, edificiu aflat cam la roșu în limbajul breslei, dar care promite o prezență impunătoare în peisajul dâmbovițean alături de căsoiul ce-i adăpostește pe cei aleși și nu ne lasă să-i tragem de urechi, în vecii vecilor, amin.
Dacă ar fi să ne luăm după sociologi, patriarhul Daniel ar putea fi lejer președinte, dacă s-ar face anticipate pentru fotoliul de la Cotroceni, pentru că reprezentarea sfinției sale a fost una deloc de neluat în seamă, cu toată antireclama din mediul on line care până la urmă tot reclamă este.
Însă din punctul ăsta de vedere și Iohhanis, și Dragnea și Tăriceanu n-au emoții pentru că Preafericitul Daniel are alte gânduri și-n plus îl cam doare undeva la câți președinți, prim miniștri și parlamentari a petrecut, cam ca-n zicala cu apa care trece și coafura rezistă.
Lumea s-a bășicat grozav la apariția în public a sumelor consumate pentru ce s-a sfințit zilele trecute și imediat au arătat cu degetul spre Patriarhul Daniel. Total greșit.
Trendul național de găsire a țapului ispășitor nu s-a dezmințit și o droaie de influenceri s-au cocoțat pe tastaturi în speranța creației unui curent de opinie, uitând că și cel mai dat naibii ateu, în situație limită mai scapă câte un Doamne ferește.
Am zice că cineva dorește cu tot dinadinsul să ne beștelească, numai că au reușit să dovedească că incultura, lipsa de bun simț, superficialitatea și calitatea îndoielnică a hranei tip fast food își cam fac de cap.
Dacă erau dubii în ceea ce privește banii alocați construcției catedralei, de ce nu s-au făcut cercetări aplicate? N-am văzut pe nicăieri critici referitoare la maniera de finanțare, dar o sumedenie de degete arătau spre unul sau altul care a dat bani.
Becali a dat două milioane de euro din buzunarul său. Nu l-a lăudat nimeni. E totuși un act filantropic semnificativ dacă e să ne raportăm la PIB-ul fiecăruia. Au intrat prin înfingere în furcile caudine ale societății civile executivul, madam Firea și alți componenți ai lanțului ce asigură circulația banilor în natură. Rezultatul? Nul.
O palidă analiză s-a infiripat în cadrul comparației cu necesitatea construcției de spitale, numai că sumele alocate deși erau prea mari pentru cârcotași, nu reprezintă decât o foarte mică parte din construcția unui spital cumsecade de talia regionalului de urgență, ce încă e vorba să se facă la noi.
S-au evitat în schimb comparațiile cu facerea de autostrăzi. Suma cocoșabilă de câteva miliarde bune de euro pentru vreo trei sute de kilometri fiind un fel de elefant pe lângă un șoarece de câteva zeci de milioane.
Plus de asta, mai ieri, domnu Țiriac, altfel un mare om, a dat o dumă care vine mănușă peste încetineala facerii autostrăzilor, conform căreia, peste vreo cincizeci de ani, nu vom mai avea nevoie de așa ceva.
Că a văzut mnealui niște fente cu energia și mare lucru dacă nu o să lăsăm automobilele pentru cuibare și camioanele drept locuințe sociale pentru cei ce n-au putu face credit prima casă. Așa că, pen’ce să ne agităm?
Până când vom circula pe autostrăzile ce acum sunt pe hârtie, fiți convinși că vom mai fi contemporani cu încă o sfințire, plus o groază de alegeri, adică la mulți ani!
Văru
