Sunt câțiva ani buni de când un politician rus, pe numele său Vladimir Jirinovski, arunca în spațiul public vorbe iresponsabile cu niște tancuri, care ar fi trecut ca sabia prin brânză în drmul lor spre diverse destinații obraznice intereselor rusești, vorbe pe care ce-i de la noi le-au comparat iute cu emisiile lui Vadim Tudor, cu toate că rusul nu avea (și nici acum nu are) cultura și educația tribunului.
Evenimentul a trecut meteoric prin organele de percepție de la noi și multă lume l-a pus pe politicianul rus în insectarul cu tâmpiți, unde zace și-n ziua de azi, derapajele sale nefiind demne de a fi luate în seamă.
Nici dacă ingeram mai mulți litri de tărie peste limita celor doi litri de lichide recomandate de ministerul sănătății, nu mi-aș fi putut imagina că Iașul celor șapte coline poate fi posesorul unui alt Jirinovski, la scară mult mai mică, dar cu aceeași încărcătură.
Declarațiile domnului Chirica la evenimentul final al Sărbătorilor Iașului nu-l ridică-n slăvi, indiferent de contextul faptelor, ci dimpotrivă. În calitate de prim ales al urbei recunoscute ca una a spiritualității și spiritului universitar, domnia sa iese la rampă cu propozițiii din alt spectru, ce-l încadrează perfect în arealul celor ce scuipă semințe ori folosesc cu abnegație sintagma – „să moară dujmanii mei!“
Am zice că e un nou fel de face politică și-n acest caz ar trebui să fim pregătiți de orice, inclusiv de apariții la patru ace și cu damf intelectual major, care să dea cu mucii-n fasole sau cu oiștea-n gard, dacă posedă atelaj cu tracțiune animală, evident omologat.
Pe lângă faptul că esența mesajului junelui dom primar este împotriva fiorului creștin al acestor zile, am putea să-i situăm exprimarea, în conformitate cu recomandările educației de profil, în categoria păcatelor majore, deoarece a te bucura de moartea cuiva nu are nici o legătură cu cultul lui Zamolxe și nici nu intră în sfera dialogurilor celor ce se închină la icoane.
Să mai spunem că în calitate de primar, domnul Chirica are la dispoziție un întreg aparat instituțional și este gestionarul unei comunicări instituționale, îndelung exersată și când era director ethnic, dar mai ales acum. Ieșirea și mai ales continuarea de a doua zi, nu-i face cinste și nici nu-l face fruntașul miilor de ieșeni pe care, spune domnia sa, că i-ar fi poziționat într-o mișcare de calibrul Pieței Victoriei, asta dacă ar fi vrut.
Ca să faci așa ceva, ar fi trebuit ca Iașul să fie la un calibru de dezvoltare comparativ cu Timișoara sau Clujul, unde edili ca Boc sau Robu nu invocă funeralii vesele ori altele din specia deja pomenită. Ori cu realizări de anvergura unui steag și câteva cosmetizări pe ici pe colo, plus strângeri de mâini … nu poate fi vorba de așa ceva.
Să sperăm că regretabilul derapaj nu va ajunge la anvergură națională și vom deveni vecinii Vasluiului, când e vorba de câte o comparație de duh scăpată pe cheiurile Dâmboviței. Cât despre domnul primar, mă tem că bate la porțile candidului, într-o exprimare cât de cât cumsecade. Păcat.
Văru
