A vota sau nu, aceasta-i întrebarea, care vine ca un moț peste faptul că, e ceva putred la noi. Nu, că n-ar fi, dar parcă mai era nevoie de încă un argument că suntem dintre puținii contemporani care știm să ne dăm cu stângu-n dreptul, cu o pricepere și abnegație mult superioară celei necesare facerii de lucruri cu adevărat folositoare.
Și asta n-ar fi partea cea mai tristă, pentru că la momentul scrierii plouă cu argumente pro și contra pentru a participa la referendum, dar și pentru modul de a vota. Cele mai multe invocate se îndepărtează de subiect, emițând scenarii apocaliptice, în ghilimele, pentru peisajul mioritic. Perspectiva ca pruncii noștri să fie viciați de imagini reale cu neveste care răspund la nume ca Vasile sau Gheorghe fiind una demnă de coșmar.
Dincolo de așa ceva, nimeni nu trage cu ochiul la codul civil, unde se reglementează cu subiect și predicat ce este familia, cine o formează, ba mai o și situează grijii perpetue a statului, evident, la nivel de „să fie acolo“.
Puhoiul de imagini, informații, scenarii și zvonuri a reușit să împrăștie opiniile într-un hal fără de hal, de au ajuns o seamă de concetățeni cu mai puțină aplecare spre cele scrise, să creadă că pe 7 și 8 septembrie se aleg … primarii.
Cei de la capătul lopeților, sapelor și al altor unelte în exercițiu pentru vremea asta, mă tem că habar nu au de diferența de nuanță a definirii constituționale a termenului de familie, pentru ei soțul și soția fiind cuvinte folosite mai cu seamă dacă-s puși să răspundă cu ștaif, la cine știe ce situație cu domni de la oraș.
În rest? Soțul rămâne „omul meu“, soția, „femeia mea“, în virtutea unei taine sfințite de popă și nănași. Ce ar aduce nou evenimentul de peste câteva zile? Pentru ei? Nimic. Pentru restul? Siguranța că în Constituție familia este definită cum trebuie, uitând că rata divorțurilor în patrie a atins cote ce depășesc procesul invers, ca să nu mai pomenim de educația pentru celula de bază a societății, care deocamdată se rezumă la modelul din imediata apropiere, socri, nași, părinți, eventual vecini.
Nu-i legendă faptul că sunt românce care intrâ cu frică într-un duș după un bărbat, de frică să nu rămână „grele“ ori folosesc testul de sarcină ca termometru. Ori noi ce votăm? Nu cumva o perpetuare a unei stări de fapt?
Văru
