Dom’ doftor și deputat de care ne plictisisem să-l vedem la orice știre cu oameni betegiți aduși prin șpitale, nu mai apare pe ecrane, drept pentru care ar face orice să fie câteva secunde pe sticlă, dar nu-i prea iese.
Ce-i drept absența asta nu se pupă cu dorința de ascensiune din partid, mai cu seamă că vine alegerile și … trebuie să aibe imagine de aburcare pe listă și când colo, canci imagine. Numai că dom’ doftor ar fi trecut la o strategie mai dibace. Stă cu geana pe cei ce intră-n bătătura spitalului și dacă zărește un gazetar, imediat sare pe el și-i toarnă câte verzi și uscate, în speranța că ceva, ceva tot o să scrie despre mnealui. Dar, nemica.
Partea tristă-i că așa ceva nu se mai face de–o bună bucată de vreme și dacă vrei apari în soțietate ori te tocmești cu cine trebuie ori îți faci ziaru’tău și poți să te pui și pe cantul paginii dacă vrei. Cât despre ce spui, ce faci și ce vrei … aici sunt probleme și dom doftor trebe să sape adânc.
