Marele revoluţionar & poet Vaxian Garcia Jelibon, cunoscut publicului larg sau strîmt ca Casian Maria Spiridon, a devenit, pare-se, fan al rezervaţiilor poetice din dictatura comunistă numită Republica Populară Chineză. Altfel cum s-ar putea explica vibranta odă închinată unei butaforii cu garnitură literară, organizate de ţara unde singurul partid e Partidul Comunist Chinez ?
Ud pînă la izmenele lirice din dotare, poetul Vaxian-Casian a povestit popolului mioritic, precum un nou Nicolae Milescu-Spătarul, ce levitaţie minunată a avut ‘mnealui, pe scena unei chestii propagandistice, de export, montate în fundul poetic al Chinei de activiştii culturali ai unuia dintre cele mai anti-democratice regimuri din lume. Un regim care îi omoară sau îi bagă la închisoare, cu zecile de mii, pe toţi cei care îndrăznesc să crîcnească împotriva luminoasei şi frumoasei dictaturi comuniste. O dictatură care a omorît deja, în monstruoasele decenii de cînd a pus gheara pe China, cîteva zeci de milioane de sărmani chinezi.
Gestul de servilism al domnului tovarăş Vaxian e cu atît mai dezgustător, cu cît gingaşul poet face mare caz de statutul lui de victimă şi luptător revoluţionar contra dictaturii comuniste a lui Ceauşescu. Păi, bine, Vaxiene, revoluţionarul pendulii, ce să înţelegem noi din osanalele pe care le-ai închinat circului poetic organizat de dictatura comunistă din China ? Că dictatura lui Ceauşescu era rea, iar aia chinezească e bună ? Că dictatura care te sugrumă pe tine e insuportabilă, iar aia care îi sugrumă pe alţii e parfum de tei ? Sau că un blid de orez cu ging seng creşte nivelul gonflării organului iluzoriu şi inghinal al auto-aprecierii, dar necrozează total obrazul ?
Apropo, cum se zice în chineză ” Multă UE, Vaxian ! „ ? Dar ” Nici-o-laie Mîlescu Sulea Spătaru’ „ ?
Maestrul Vaxian, în izmene lirice, alături de un tovarăș de baltă poetică
