Tot din lumea celor ce fac blocuri pe unde apucă, un alt nene care n-are docomente ca să poată vinde la oameni, s-o trezit că nu-i de colea să faci rost de ele, așa că s-o pregătit. Cum trebuie. Dar cui să deie? Că dom Hara și-o pus camere de luat vederi și varianta cu PET-ul cade, plus de asta încă n-o scăpat de belele cu altele. Dar tot s-o dus la el, numai că a fost refuzat. Și aici dom Hara a fost sincer, că nu mai e treaba lui, că el nu mai semnește, că nu se mai bagă, că vrea să doarmă liniștit, mă rog, din astea, ba și încă una, conform căreia numai dom’ Mișu taie și spânzură, așa că … Pe cale de consecință umblă săracu’ om cu purcoiul de parale în căutarea cuiva care să-i deschiză ușa la dom’ Mișu, dar cu fereală că dacă-l vede careva se lasă cu brățări.
