Se știe că fotoliul de manager la stat, pe lângă duiumul de belele cu frecvență zilnică și de două ori pe zi chiar, mai înseamnă și un salariu bimbaș, cu multe zerouri uitate după o țifră, astfel încât posesorul mai uită de șuturile luate ori care trebuie să le dea și se mai dă în stambă, mai cu seamă dacă n-a fost obișnuit să aibe portofelul obez. O bârfă la scurt din Socola zice cum că nenea managerul, altfel un ins de mare angajament și priceput foarte, ar fi fost săgetat de un fel de Cupidon, care nu numai că i-o făcut flenduri corasonul, dar i-o umblat și pe la buzunar. Ca să o cucerească definitiv pe aleasă, respectiv o damă bine și derector de îngrijiri din același loc , omul nostru cică i-ar fi luat o mândrețe de BMW, de moare caii, dar zice că-i a lui. Bun ș-atunci de ce stă zilnic, pardon, seară de seară lângă blocu mneaei? Naiba știe, dar e posibil și consoarta. Ceea ce nu mai e vesel.
Napoleon Napolitană
