Zăpada trotuarelor şi glodul minţilor

– despre comunismul rezidual dintre sinapsele pseudo-capitaliste –

De cum a nins, primăria bahluieşeană, asemeni tuturor primăriilor romîneze, a transmis bahluiezilor arondaţi avertismentul tradiţional de iarnă : curăţaţi trotuarul din faţa casei / blocului / magazinului / sediului etc, altfel veţi fi amendaţi ! Hai, repejor, puneţi mîna pe lopeţi!

Şi marea majoritate a plătitorilor de taxe şi impozite s-a supus, ca întotdeauna – imediat, întocmai şi la timp : dacă aşa a spus statul / primăria / şeful de scară, aşa trebuie făcut. Fiindcă aşa trebuie. Punct.

Oare ? Chiar aşa ? Lăsînd la o parte conformismul şi iritarea oilor, atunci cînd cineva iese din turma strămoşească, o să scriu din nou ce-am mai spus / scris : nu cred că situaţia asta e în regulă. Deloc. Iar chestiunea nu e una gospodărească, civică etc, ci una pur şi simplu legală : poţi fi obligat să administrezi o proprietate care nu-ţi aparţine  ? Poţi fi pedepsit fiindcă nu administrezi o proprietate străină  ?

Trotuarele sînt proprietate publică, administrate de primărie. Dacă vrei să-ţi pui pe trotuar un chioşc, o tarabă, un frigider, o bancă, un panou, o umbrelă etc, ai nevoie de aprobarea primăriei. Plus un teanc de hîrtii. Şi trebuie să plăteşti o chirie, eventual şi nişte taxe locale.

De ce atunci ar trebui ca eu, cetăţeanul, sau persoanele juridice private, să fim obligaţi să administrăm, imediat, fie şi parţial / temporar, proprietatea publică, adică o proprietate străină ? Nu e asta ceva ilegal ?

Evident, nu e vorba de cazurile de forţă majoră ( calamităţi naturale, catastrofe de alt gen etc ), cînd salvarea de vieţi şi bunuri, dublate de paralizarea sau insuficienţa structurilor statale, justifică o astfel de intervenţie privată pe proprietatea publică. Nu, e vorba de şantajul automat şi periodic al statului, în variile lui forme, asupra cetăţenilor şi persoanelor juridice private.

Sau nu e corect ce spun ? Dacă-i aşa, aştept să mă contrazică marii jurişti ai marii şcoli de drept ieşene. Eventual să-mi spună de ce primăriile / consiliile judeţene / statul nu sînt automat consideraţi vinovaţi şi obligaţi să plătească daune, atunci cînd se produc pagube din cauza administrării defectuoase a unor proprietăţi publice : drumuri, reţele de canalizare sau alimentare cu apă etc. Sau nu aşa ar trebui ?

Dacă am fi avut în Iaşi / în Romînia liberali adevăraţi şi jurişti profesionişti, cu simţ civic, chestiunea ar fi fost tranşată de mult. Aşa, avem doar nişte ambalaje de carton şi o majoritate de oi mioritice private, care se încolonează cum le ordonă lupul de stat. Mulţumindu-se să behăie din cînd în cînd.

Dar de ce să ostracizăm oile majoritare, cînd un ditamai berbecul de elită, scriitorul şi publicistul ieşean Florin Lăzărescu, se jeluia zilele astea că s-a împotmolit cu maşina , fiindcă cineva, un infam parazit, nu-şi curăţase de zăpadă drumul din faţa casei … Drumul, nu trotuarul. Dar poate că, citind indignarea marelui scriitor şi spirit civic, vecinul vinovat se va revanşa, punînd în calea maşinii lăzăresciene un covor roşu, presărat cu petalele florii numite, în traducere delfinică, ” flatulenţa suină „. Plus un mic ghid de gîndire fără E-uri.

O ultimă precizare pentru toţi gospodarii de carton şi activiştii civici de plastic : nu e vorba de rînitul zăpezii, ci al balegii din grajdurile mentale. Da, cele precum ale lui Augias. Nu, ăsta nu era zootehnist. Şi nici ieşean.

Lucian Postu

Lucian Postu este publicist şi consultant politic, PR & media. A fost corespondent BBC şi Radio Europa Liberă , consultant BBC pentru Republica Moldova şi editorialist al mai multor publicaţii ieşene. Foloseşte ortografia recomandată de Institutul de Filologie ” Al. Philippide ” din Iaşi, cu excepția cuvîntului  ” romîn ” și a derivatelor sale.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here