- Vasilica Tătaru: „Conform noii tehnologii, vocea poate fi procesată vehement, însă „live-ul”, scoate adevărul la suprafață…”
- Iulian Canaf: „Muzica, e adevărat, îți aduce bani care pot părea foarte mulți însă, de cele mai multe ori, cere bani… :)…”
Vasilica Tătaru cântă muzică populară. Este tânără, dar se bucură de notorietate și apreciere în rândurile iubitorilor acestui gen muzical. Pe de altă parte, Iulian Canaf se bucură de popularitate, deși abordează genuri muzicale mai puțin comerciale, blues, jazz, soul. Ce au cei doi în comun? Sunt în vogă, dar muncesc de mulți ani să ajungă ”acolo sus”. Vasilica Tătaru și Canaf s-au destăinuit și ne-au povestit despre cum s-au îndrăgostit de muzică, despre cum sunt ei de fapt în spatele scenei, dar și despre banii pe care i-au făcut din cântat. Multe altele, în rândurile ce urmează.
- Cum ați ajuns în această branșă a artiștilor muzicali? Când s-a produs inițierea și cum a fost evoluția în timp?
Vasilica Tătaru: Cum ajuns? Nu știu. Din inerție. Probabil că trăirile mamei, de când era însărcinată, cu tot ce i-a fost drag să facă, să realizeze, le-a transferat în structura mea ADN. Îmi place să cânt, pur și simplu, fără să fac ceva special. Cânt. Realizez că sunt un Om apreciat și iubit și când evoluția vine de la sine, gândesc că asta-i menirea. Mulțumesc lui Dumnezeu, pentru toate!
Iulian Canaf: Nu știu dacă am ajuns… :)… Și nici de inițiere nu-mi amintesc… Trăim cu toții într-un univers al cărui sunet este muzica…
- Muzicanți avem mulți, artiști mai puțin. Din punctul dvs de vedere unde se face diferența între cele două tipuri de cântăreți și cât de mult percepe publicul aceste lucruri?
Vasilica Tătaru: Muzicanții sunt de mai multe feluri. Talentați și studiați. La fel și-n rândul soliștilor (interpreților), „artiști” e mult spus, cel puțin în „segmentul meu”. Conform noii tehnologii, vocea poate fi procesată vehement, însă „live-ul”, scoate adevărul la suprafață… Cât despre public, și acesta este distinctiv. Poate fi mai limitat, mai rafinat, mai elevat, digerând mai multe genuri muzicale, în funcție de contextul și climatul evoluției lui. Diferența interpretării (a publicului) depinde strict de acest aspect.
Iulian Canaf: Nu știu să răspund… Sau mai bine zis, nu pot să vă răspund. Intrebati publicul! :))
- Care este cheia succesului unui artist: talentul, munca, imaginația, norocul?
Vasilica Tătaru: Cheia succesului o reprezintă baza, și când spun baza, mă refer la o fundație construită încă din perioada copilăriei, de acasă. Evident, talentul nativ este prioritar, apoi consecvența aceea ce-ți place să faci, sănătatea și norocul, da, NOROCUL, sunt esențiale. Eu sunt un om norocos!
Iulian Canaf: Un artist doar este, pur și simplu… Despre cheia succesului unui artist poate vorbi, din nou, doar publicul…
- Cum este omul din spatele scenei? Ce îi place și ce îi displace? Ce face în timpul liber?
Vasilica Tătaru: Omul din spatele scenei poate fi uneori puternic contrastant cu ceea ce este el pe scenă. Pe scenă transmiți stare, în funcție de tematica abordată și pentru mine, este un privilegiu, întrucât oamenii cărora le cânt sunt veseli. Și dacă nu-s foarte veseli, le amintesc eu să fie. Spre deosebire de un medic, care ia contact cu o latură emoțională mai puțin pozitivă a „pacientului”. Ce fac eu un timpul liber? De toate, din câte face Omul. Citesc, gătesc, mă joc cu Alin și cu Smaranda, le acord timp și afecțiune cât pot de mult, conduc mașina și ascult muzica care-mi place și tot așa.
Iulian Canaf: Omul din spatele scenei este… om… adică uneori plin de contradicții, temeri, alteori copilăros… Mai sunt și perioade în care „mușcă din zid”… Etc…
- Un proverb vechi zice:”grea e viața de artist, noaptea vesel, ziua trist”. Cât adevăr este în aceste vorbe? De ce trist ziua și vesel noaptea?
Vasilica Tătaru: Ba, vesel poate fi mereu! Este opțiunea fiecăruia de a alege. Ca oricare alt domeniu, nici acesta, al interpreților vocali, nu face excepție de la „costurile impuse”. Se acumulează oboseală pe drumuri, există un consum emoțional, firește, însă satisfacția rezultatului, anihilează oricare astfel de consecință. Noaptea-i vesel, ziua doarme, un artist! Doar când este nevoie.
Iulian Canaf: De ce nu?!?… Glumesc, nu e nici regulă nici adevăr aici…
- Care au fost cele mai frumoase momente din viața de artist? Dar cele mai dificile sau jenante?
Vasilica Tătaru: Cele mai frumoase momente din viața mea sunt reprezentate de multele premii și trofee obținute de-a lungul timpului, precum și turneele făcute, tot cu scopul de a cânta. De curând m-am întors din Atlanta, SUA, unde am avut bucuria de-a fi întâmpinată cu maximă căldură de românii de acolo. Mi-am mai adunat câteva amintiri, iar. Dificil n-a fost nimic. Niciun început nu-i foarte ușor și ca să poată avea rezistență în timp, e nevoie de un pic de trudă, dar tot minunat a fost. Mi-amintesc de prima nuntă la care am cântat, aveam în jur de 15 ani, când uitând cum începe ultima strofă a cântecului, comunicând în timp util, mi s-a spus cu duioșie și încurajare : ” nu-i nimic, tată, ia-o de la-nceput”. Râd copios când îmi amintesc. Deci, toate au fost spre folosul meu, o experiență, care acum mă face ceea ce sunt. Le mulțumesc, tuturor!
Iulian Canaf: Cele mai frumoase momente continuă să fie cele mai frumoase momente și acum… Atunci când oamenii vin la concertele tale și uită de viața lor, te privesc și ascultă, și atunci îi simți că sunt cu tine… Iar la finalul concertului… aici vine partea dificilă, pentru că oamenii mai cer un bis, și încă unul și încă… Uneori, după aproape 2 ore în care dai tot, nu prea mai rămâne mult de oferit și… atunci e un pic mai dificil…
- Care a fost cel mai mare câștig/onorariu care l-ați avut din muzică și cu ce ocazie?
Vasilica Tătaru: Dintre premiile obținute, am câștigat și două titluri, „Eu miss-s mândră-n sat” și „Miss Romândria”, ambele organizate de Antena 1, în cadrul emisiunii „Duminica-n familie” a Mihalelei Rădulescu, de producătoarea Corina Voicu. Mi-amintesc, câștigasem o vacanță în insula Creta și multe alte premii… Iar în toamna anului trecut, obținând trofeul la secțiunea de Creație a „Festivalului Crizantema de aur”, am fost remunerată cu 6500 lei.
Iulian Canaf: Muzica, e adevărat, îți aduce bani care pot părea foarte mulți însă, de cele mai multe ori, cere bani… :)… Instrumente, săli de repetiție, înregistrări, turnee… De data asta, chiar nu glumesc! 🙂
Rareș Neamțu
