– despre cum îşi merită mizeria turmele humanoforme fără memorie –
Nu-i vreo mare filozofie : ultimul scandal de la Poli Iaşi, legat de lista cu persoanele care au acces la tribuna oficială a stadionului din Copou, e doar o reglare de conturi tipică, între haita noilor jupîni de la echipa de fotbal a oraşului şi cea a vechilor jupîni, ajunşi acum în dizgraţie. Iar prezenţa pe noua listă cu favoriţi a unui popă, socru de trompetă PR-istică din primărie, e doar o dîră de penibil cu patrafir şi cădelniţă, ce întregeşte un tablou din care mai lipsesc doar un şaman şi Mama Omida, fiică a lui Pelé şi a babei Vanga, adevărata inventatoare a temporizării lui Angelo Niculescu.
Dacă dăm la o parte toată frăsuiala de replici acide care au fost emanate de această poveste, cam ca mirosul de sulf ce trece de gardul plajei cu nămol de la Purcica, putem observa că detaliul cel mai important al episodului de răfuială dintre găşti nu are, de fapt, legătură cu fotbalul. Şi nici cu înghionteala pentru poziţii simbolice, care arată tribului cine e noul mascul alfa al peşterii şi care e trupa lui de protejaţi.
E un detaliu care spune despre ieşeni ( şi despre romîni, în general ) mai multe decît un întreg studiu de psihologie socială. Iar cel care ni-l livrează, cu o nonşalanţă deplină, nu e vreun fotbalist, politician, edil sau om de afaceri, ci un poet, aşa cum e şi frumos, pentru o capitală culturală a patriei. Ce ne spune deci poetul, Horia Zilieru pe numele lui literar ? Că era pe vechea listă de notabilităţi admise la tribuna oficială şi, cînd s-a dus la stadion, i s-a comunicat, politicos, că nu mai e pe noua listă, apoi i s-a oferit un bilet gratuit la ” tribuna zero „. Omul s-a dus la noul loc, nu i-a plăcut cum arată, aşa că a înapoiat biletul gratuit şi a plecat de la stadion.
Cîteva precizări pentru cei care nu sînt pasionaţi de fotbal sau de literatura ieşeană : ” tribuna zero ” e un loc privilegiat de pe stadion, cu locuri excelente pentru vizionarea unui meci ; Horia Zilieru e un poet care a apucat, în lunga lui viaţă, să scrie ode şi pentru Iosif Stalin, şi pentru Gheorghe Gheorghiu-Dej, şi pentru Nicolae Ceauşescu, umezind apoi dorsal şi titanii locali pe nume Constantin Simirad şi Gheorghe Nichita.
Precizări pentru cei care s-au născut ieri : Stalin a fost un dictator care a condus timp de mai multe decenii Uniunea Sovietică – o dictatură comunistă care a organizat genociduri în urma cărora au murit milioane de oameni ; Uniunea Sovietică a ocupat militar, din 1940, teritorii aparţinînd Romîniei, iar între 1944 şi 1958 a ocupat, de facto, întreaga Romînie ; Gheorghiu-Dej şi Ceauşescu au fost dictatorii comunişti care au condus Romînia din 1948 pînă în 1989 ; Simirad şi Nichita au fost doi păduchi administrativi, suiţi în fruntea Iaşului între 1991 şi 2015.
Mai e nevoie să spun cîte parale face o comunitate în care un versificator, lingău al unui dictator ocupant şi a doi dictatori băştinaşi, face parte din protipendada oraşului, ba chiar consideră sub demnitatea lui să accepte un bilet gratuit pentru un loc de favoare ?
Nu, lingăul liric Horia Zilieru nu e autorul vreunor fapte eroice, prin care să spele balele poeticeşti cu care a masat dosul a trei dictatori. Ştiu, văzîndu-l ca personaj principal al unor emisiuni omagiale de la TVR Iaşi, aţi putea crede că a salvat Africa de criza apei, ori măcar turturica din Siberia de teribilul flagel al hexametrului dodecafonic. Dar, cine ştie, poate că e modest, şi a comunicat aceste realizări remarcabile şi ispăşitoare doar unor iniţiaţi într-ale cecităţii neo-lingăiste cu ambalaj jurnalistic.
Ştiu, vorbesc chineza. Cît de hain la suflet trebuie să fiu, ca să tulbur senectutea senină a unui respectabil literat din capitala culturală a patriei …? Şi regulile molcome ale unei respectabile comunităţi …
Cred că aveţi dreptate. Cînd glodul a devenit parte a confortului cotidian, apa limpede e doar o utopie duşmănoasă. Vă urez, deci, un Bahlui liniştit.
Lucian Postu
