- Daniel Vrănescu ”Istoria vinului românesc își recapătă ușor-ușor tradiția seculară”
- Tudor Bălan ”Vinurile nu sunt tratate cu respectul cuvenit unei ființe vii”
La vin și fotbal se pricepe toată lumea. Bineînțeles că lucrurile nu stau deloc așa. Vinul are secretele sale pe care doar câțiva le cunosc. La interviurile ”7Est în oglindă” încercăm să deslcâlcim aceste secrete. Nu o facem noi, ci doi cunoscători veritabili. Dan Vrănescu și Tudor Bălan ne spun cum a evoluat piața locală a vinului, dar și cum sunt văzute într-adevăr vinurile românești în galeria internațională. Pentru ce vin merită să cheltuim banii și de ce…
1.Cum a evoluat piața vinului din România în ultimii ani pe cele patru paliere principale: producători, produs, retailer/horeca și consumator?
Dan Vrănescu: Producători: Piața vinului în Romania este în continuă mișcare, apar anual noi producători datorită fondurilor europene și a istoriei seculare a Romaniei viticole care atrage investitori. A 12-a poziție mondială, a 6-a europeană cu peste 4 milioane de hectolitri spune totul, cu creștere anuală inferioară doar Spaniei cât și punerea în valoare a soiurilor românești Feteasca Neagră, Busuioaca de Bohotin, Feteasca Alba, Feteasca Regală, Grasa de Cotnari, Cramposie, Plavaie, Sârba, Negru de Drăgășani, Novac, Tămâioasa Romanească, face ca Romania să devină tot mai apetisantă pentru investitori.
La nivel de producători apar foarte multe firme cu capital străin, grupuri financiare etc, care găsesc în Romania potențial de creștere. Avincis este condusă de oenolog francez cu soția sa columbiană, Corcova, oenolog francez și cu acționariat englez, la fel și Recaș și Halewood, Oprisor( Carl Reh Winery) o societate germană în Oltenia Profonda, Știrbey cu oenolog german care reface soiul românesc Novac cu rezultate excelente, Petro Vasello cu investitor și oenolog italian etc, demonstrează că România a devenit o țintă în producerea vinului de calitate. La nivel de tehnologie suntem tot mai avansați datorită investițiilor masive în crame și vii. Vinul românesc reîncepe să devină o voce în lume, istoria vinului românesc își recapătă ușor-ușor tradiția seculară, investițiile din ultimii ani au ca efect actual o aglomerare în zona vinurilor premium și superpremium,fapt ce rezultă într-o creștere spectaculoasă a prețurilor. În sector este intenția de a recupera în timp scurt investițiile masive care actual penalizează firavul export de vin românesc.
Calitatea în vinul românesc a crescut vertiginos în ultimii 10 ani, Davino, S.E.R.V.E, Carl Reh( Oprisor), Crama Basilescu fiind promotorii calității, cei care au declanșat schimbarea din low în premium wines, cei care au introdus noțiunea de baroque, primii care au fabricat vinuri albe, pionierii calității.
Produs:Deja produsul românesc vin este diversificat, cu o paletă prea largă după opinia mea, în care se exagerează cu anumite soiuri internaționale, catalogate DOC care nu dau rezultatele scontate, fără a ține cont de istoric, de terroir etc. Produsul românesc vin crește anual odată cu maturitatea viilor plantate. O problemă ridicată și mai sus este prețul, care nu este încă competitiv la export, presiunea producătorilor pe produs face ca prețul să fie departe de a fi atrăgător pe piețele internaționale, o ală mare problemă este refacerea brandului Made in Romania, care nu spune mare lucru buyers-ilor mondiali.
Apropo de piața europeană a vinului, actual în timp ce scriu, are loc târgul de profil de la Verona- Vinitaly, unul dintre cele mai prestigioase din lume, în care România este reprezentată de un singur producător român – ieșeanul Gramma, asta spune multe despre modul de abordare a exportului!! Tot vis-a-vis de Vinitaly îmi amintesc de anii 2001/2004, în care frecventam anual târgul din Verona cu A.I.S. –Asociatia Italiana de Somelieri pe care am terminat-o în 2004, România era reprezentată doar de Halewood( deținută atunci de Dan Halewood), unul din cei mai mari exportatori ai României, alături de Recaș( cca 40% din exportul de vin românesc).
Horeca/Retail:Producătorii spun că cu Ho.re.ca( hoteluri, restaurante, cantine) faci brand și cu retailul faci bani. Alegerea vinului Horeca/Retail în cadrul unei crame se face în baza criteriilor de calitate a vinului, a particularităților anului viticol, a capacității de stocare, a strategiilor financiare anuale etc, vinurile Horeca de obicei ocupă între 10/50% în funcție de forța de vânzări și dimensiunea plantației viticole.
Consumatorul român de vin este în continuă creștere, calitatea consumatorului român este în creștere, se observă o educare a consumului de vin, vinurile seci/roze/roșii baricate etc. au devenit un limbaj comun în ultimii ani.
Problema retail este una foarte delicată, deoarece marile lanțuri achiziționează produse low pentru a face vânzări mari, nu exista momentan retail de calitate în afara de câteva magazine Selgros cu partea de Horeca, proiectul Humidor în Metro Bucuresti sau Mega Image cu proiectul pilot Wine Gallery în București Mall, unde își au locul selecții fine de vinuri bune, cu somelieri care să vă consilieze;
Problema vinului de calitate în Retail este în primul rând lipsa unui spațiu adecvat pentru degustarea vinului, lipsa personalului de calitate, depozitarea de calitate, etc.
Tudor Bălan:Producători: Un număr tot mai mare de producători! Deja vreo 150 notabili. Iar acum zece ani erau câțiva, nu mai mult de 20-30 cât de cât prestigioși.
Prin 2005, erau consacrați doar câțiva, astăzi pe poziții de top, și creatori de trenduri.
Ne amintim de începutul declinului lui Dry Muscat al lui Jidvei, de Vinul Cavalerului – SERVE de la Metro, și de Chateau Domenii – Davino de la Billa, care apăreau ca niște „mașini străine” printre celelalte vinuri de pe raft, de Red Paradox, de Prince Matei, de Soare-Vinarte, care păreau vinuri pentru „Shop” de luat pe valută, în anii ăia, de Carl Reh cu La Cetate Miracol (acum Oprișor), cu al lor Chardonnay la care ne plăcea pe contraetichetă expresia cu „caseul de unt”, dar și gustul. Și Cramposia Știrbey, atât de unic de gustoasă, încât o comandam la fiecare început de masă în restaurantele elegante din București. Iar apoi, prin 2007, apărea ciudat de bun și expresiv, Crama Basilescu, unde ieșeanul Gabi Lacureanu exersa cu succes, cu niște Riesling Italian, Sauvignon Blanc și apoi (după maturare și învechire), minunata Fetească Neagră … am și uitat cum se numea.
Apoi a urmat Explozia! Full de crame moderne. Asta în alt episod, da?
Dar este nevoie de 3-4 ani pentru a atrage atenția uni nou brand pe piață, și de 8-10 ani pentru a-l consolida. Toți sunt astăzi preocupați de calitate, o mare parte profitând de fonduri europene, care au permis tehnologizare modernă, replantări și chiar achiziții de butoaie din lemn pentru maturarea vinului.. Este nevoie de câțiva ani pentru a profita de struguri de calitate din vii nou plantate, de aceea calitatea vinului este în creștere de la an la an, în cazul producătorilor noi, care au plantații cu viță-de-vie tânără.
Produs: diversificat, deja competitiv din puct de vedere al calității, însă nu încă și al prețului, față de piața internațională a vinurilor de calitate.
În evaluarea directă, în majoritate sunt, după mine, vinuri moderne, care au o culoare frumoasă, miros curat, cu arome îmbietoare, gust corect, cu aciditate, tanini, alcool și structură corectă, în echilibru. Postgustul este, după experiența mea, cel mai puțin generos, precum și lipsa intensității aromelor terțiare, subtile sau chiar ciudat-interesante, pe care doar maturarea și învechirea le pot conferi.
Deasemenea, potențialul de învechire al vinului, atât de important pe o piață matură, nu este o calitate căutată și apreciată încă.
Piața de retail și Horeca au evoluat cel mai puțin. În marele retail practic nu putem căuta vin de calitate, deoarece în primul rând selecția portofoliului, de către unii buyeri, se face pe criterii „subiective”, iar marja aferentă lanțului de magazine este foarte mare și atunci este aproape imposibil să intri pe piața cu vinuri de calitate la un preț competitiv. Condițiile de depozitare și expunere nu sunt aproape niciodată corecte, astfel încât vinul se degradează „în raft” și atunci există încă percepția că „vinul nu este ceva bun, gustos”.
Chiar și în magazinele de specialitate sau depozitele de vinuri, sau în mașinile de transport, rar sunt condiții de temperatură, umiditate, luminozitate și spațiu propice păstrării corecte a vinurilor.
Pe de altă parte, mentalități învechite sunt încă des prezente în restaurante. Listele de vin se construiesc pe criterii iarăși „subiective” (taxe diverse, sau „las că știu eu cel mai bine care vin e bun, și se vinde”).
Vinurile nu sunt tratate cu respectul cuvenit unei ființe vii, ci la nivelul berii sau al sucului, și mă refer la depozitare, expunere și prezentare. Listele de vinuri sunt de multe ori greșite, incomplete, iar stocul nu este aproape niciodată complet.
Este prea mult de comentat aici, așa că mă opresc.
Consumatorul a evoluat și nu a evoluat. Pe de o parte da, datorită internetului, a revistelor de vinuri puține și ele, care s-au transformat în apostoli ai vinului în general și ai vinului românesc în special, prin articole, postări și mai ales evenimente de marcă, care creează încontinuu noi prozeliți. Aici trebuie un laudatio clar pentru Vinul.ro, cu ale lor lansări lunare de reviste asociate cu degustări de vinuri, cu Cercul de Fetească, prima mișcare coerentă de promovare a soiurilor românești, cu Premiile de Excelență Vinul.ro, când soiurile românești au fost jurizate separat, cu acțiunile de promovare a vinurilor în restaurante (Primăvara în rose, Vara în alb, Toamna în rosu).
Sau frumoasa revistă Millesime de la Oradea, care a creat o mișcare regională de promovare a vinurilor de calitate.
A evoluat și datorită eforturilor producătorilor și a unor localuri, care organizează degustări peste degustări, ca să ajungă vinul de calitate în gâtlejul consumatorului, și astfel acesta să creadă ce i se spune și să mai vrea și altceva să încerce.
Pe de altă parte, eu cred că nu prea a evoluat. Atâta timp cât în restaurante sau chiar wine baruri din provincie, în fruntea vânzărilor stau vinuri obișnuite, comerciale, doar pentru că au o culoare mai roză sau un gust mai demisec, sau când te uimesc persoane educate cu întrebarea: „Vinul ăsta a văzut și struguri?”, sau când constați că 25 ron este limita maximă la care multe persoane de calitate acceptă să investească într-o sticlă de vin pentru acasă, înseamnă că suntem abia la început. Mai ales dacă nu suntem în București, Cluj sau Brasov, unde wine barurile sunt multe , vesele și diverse, unde stau table cu liste de vinuri premium la pahar pe toate drumurile călcate de turiști, unde pur și simplu vezi vin bun pe stradă!
-
În România, cele mai cunoscută zonă viticolă este Dealu Mare. Totuși, Iașul are o tradiție foarte veche în domeniu și avem câteva companii de renume. Cum sunt văzute în țară companiile ieșene și vinurile produse de acestea? Unde ne situăm ca și nivel de calitate și competitivitate față de alți producători români?
Dan Vrănescu: Față de Dealu Mare ne lipsesc câteva zile de soare în zona Iașului, necesare vinurilor roșii de calitate, fapt care ne etichetează ca o zonă a vinurilor albe de consum.
Clar Cotnari este liderul regiunii( top 3 Romania cu cca 2000 ha în exploatație), beneficiind de istoria sa seculară și de dimensiunea podgoriei, alături de care cresc podgorii mici și mijlocii, contribuind la creșterea calității și a competitivității, vezi aici Crama Hermeziu( 157 ha) , Bucium 1949( 200 ha), Domeniul Țibu( 40 ha), Gramma( 34 ha). Dintre acestea se identifică Bucium cu vinurile spumante și spumoase, Aligote sau Traminer de la Țibu, Grama cu Cuvee Vișani sau Hermeziu cu resuscitata Busuioacă de Bohotin.
Specificul zonei este dat de vinurile tinere și fructate, de vinuri aromate, rozeuri realizate din soiurile consacrate precum Busuioaca de Bohotin, Grasa de Cotnari, Tămâioasa, Frâncușa, Feteasca Albă, soiuri care găsesc în zonă terroir-ul necesar. Vinurile se diferențiază de alte zone prin aciditate ridicată.
La capitolul medalii se distinge gama Colocviu de la Casa de vinuri Cotnari – Grasa, Feteasca, Tămâioasa și Busuioaca de Bohotin, cu diverse medalii naționale și internaționale, gama C’est Soir și Scrisori de la Hermeziu, gama Cuvee Vișani de la Gramma.
La capitolul realizări, Busuioaca de Bohotin și-a recăpătat faima datorită tehnicilor de vinificare moderne și grijei oenologilor, vezi Colocviu –la Paris de la Casa de vinuri Cotnari, C’est Soir de la Hermeziu, Fresca de la Bucium. Feteasca albă, cu caracterul său special, cu aciditate ridicată este readusă în atenția consumatorului de Casa de Vinuri, Gramma sau mai nou de Crama Hermeziu ale cărei plantații noi încep să intre pe rod.
La fel, la capitolul realizări este Aligote de la Gramma sau Domeniul Țibu, Grasa de Cotnari din gama Colocviu, sau Traminerul din Hermeziu( al 2-lea producător național dupa Jidvei cu 27 ha în exploatație).
La capitolul noutăți avem spumantele de la Casa de vinuri Cotnari cu preferatul meu brut natur din Frâncușă, vinuri realizate prin metoda clasică – fermentație în sticlă. Așadar Bucium nu mai este singurul din zona spumantelor și spumoaselor în zonă, de altfel lider national.
De așteptat este spumantul metoda Charmat de la Hermeziu, care va ieși în iunie, cu o bază de chardonnay și fetească albă. Metoda Charmat se realizează în autoclave, în condiții izobarice, metoda prosecco, adica a 2-a fermentație are loc în aceste vase speciale cu pereți din inox dubli.
La capitolul – Mai avem de lucru !!, este Feteasca Neagră care cred că în următorii ani va da rezultate în zonă, investițiile în vii și tehnologii se vor vedea în următorii ani. De văzut rezultatele din gama Poem de la Bucium, care se va lansa în mai 2017, unde se așteaptă rezultate bune, prin folosirea barique franțuzesc și românesc, pentru o maturare de 6 luni. De văzut și gama Castel Vladoianu de la Casa de vinuri Cotnari care va ieși în curând.
Tudor Bălan: În jurul Iașului sunt apelații cu Denumire de Origine Controlată importante, Cotnari și Bucium, aparținând marii regiuni viticole Dealurile Moldovei.
Cotnari este un nume de prim rang în Romania, dar ceea ce este admirabil este efortul acestora de a se impune cu un nou brand premium, Casa de Vinuri Cotnari, total diferit de clasicul Cotnari. Echipa tânără și-a propus, și deja a reușit, să impuna doar soiuri autohtone pe piață, vinificate sub formă de soiuri pure.
Trăim din 2011 revelația descoperirii unor reinterpretări de soiuri ca Tămâioasa Românească, Grasa de Cotnari, Busuioaca de Bohotin, Feteasca Albă sau Feteasca Neagră, sub brandul Colocviu sau Cotnari Domenii, prin expresia pură a ceea ce are mai frumos și mai subtil fructul pământului, soarelui și oamenilor din Cotnari. Aceste vinuri sunt unice, tipice și foarte bine meșteșugite. Când comparăm Grasa de Cotnari de 2, 3 sau chiar 5 ani și vedem frumusețea evoluției acestora în sticlă, complexitatea crescândă cu timpul a acestui soi unic, nu putem decât să recunoaștem calitatea oamenilor pe nume Deleanu sau Măluțan și a noului brand, ca fiind un real motiv de mândrie locală și națională. Personal, consider vinurile din gama Colocviu ca fiind în topul vinurilor românești, cu care trebuie să ne consolidăm brandul de țară!
Mai aproape de târgul Ieșilor, stă pe deal la Vișani-Bucium, Crama Gramma.
Un băiat pe nume Olteanu aleargă de vreo 10 ani prin toata țara, să arate ce vinuri curate, vesele și serioase face familia lui acolo pe deal. Iar cu trecerea anilor, tot descoperim Aligote și Fetești Gramma mai vechi, care capătă noi potențe olfactive și gustative, o revelație pentru cunoscători!
Nu mai spun de cele proaspete…Cuvée Vișan Alb este, pentru mine, în topul cupajelor albe românești de mulți ani. Sunt momente când îl consider chiar cel mai bun, prin frumusețea culorii, a aromelor discrete și elegante și a gustului bine definit și foarte echilibrat.
Iar când încep să văd Gramma Rose la Festivalul de Rose la Cannes, în inima rose-urilor provensale, și nu doar că-l văd expus printre cele mai bune roseuri ale lumii, dar chiar îl consider mai bun decât o parte din ele, nu-mi rămâne decât să mă bucur și mai mult de o alta surpriză: Cuvée Vișan Roșu, un excelent înlocuitor de vin roșu gen Chianti, adică bun la masa de prânz, sincer, catifelat, echilibrat, blând și bun!
Vom mai auzi de băieții ăștia de treabă!
