Marius STRIBLEA: „S-ar impune reconsiderarea cadrului legislativ în materie de SRI și DNA și supunerea lor unui control riguros și credibil ”
Ionel NECHITA: „Legile sunt bune – cei care le aplică sunt deficitari! ”
Cei mai de succes avocați ai momentului, Marius Sebastian Striblea și Ionel Nechita, față în față… Două nume care impun respect în sala de judecată, dar și în afara ei. Au apărat unii dintre cei mai puternici politicieni ai momentului, dar și membrii ai celui mai notoriu clan interlop din Moldova.
7Est pune în oglindă părerile acestora legate de principalele probleme din sistemul judiciar, de cele mai fierbinți controverse ale momentului, precum Ordonanța 13, activitatea SRI și a DNA, dar și despre ceea ce înseamnă ”chemarea” către avocatură.
- De ce ați îmbrățișat cariera de avocat? Dacă astăzi ar fi să luați o decizie în privința carierei, ați urma același drum?
Marius STRIBLEA: Mi-am dorit dintotdeauna să devin avocat, aceasta fiind profesia ce se identifică total cu mine. Dacă astăzi, după 20 de ani de activitate, ar trebui să iau o decizie în privința carierei, lăsând la o parte pasiunea pentru avocatură, bogata experiență acumulată, precum și confortul material, analizând situația cu ochiul matur al specialistului, aș sta pe gânduri înainte de a spune că aș merge pe același drum.
Ionel NECHITA: Am îmbrățișat cariera de avocat începând cu anul 2002, lăsând în urmă alte două meserii la fel de frumoase și nobile: cea de marinar (pentru care mă pregătisem inițial), până în anul 1989 și ulterior (după Revoluție), începând cu anul 1993, cea de ofițer în cadrul S.R.I., activând doar în profilul contraspionajului, fiind însărcinat cu activități echivalente funcțiilor juridice. Aș urma același drum, fiind o persoană consecventă, acționând conform principiilor rezultate din experiența de viață.
- Cel mai fierbinte subiect al momentului este vestita OUG 13. Ce părere aveți despre conținutul modificărilor legislative propuse prin acest document și în ce lumină priviți mișcările de stradă legate de această intenție de modificare a legislației penale?
Marius STRIBLEA: Majoritatea prevederilor OUG 13/2017 erau necesare cadrului legislativ actual. Sunt sigur că ele vor reveni în actualitate după ce vor fi dezbătute și adoptate de Parlament, cu eliminarea acelor chestiuni punctuale care au stârnit pasiuni politice. E de salutat faptul că simțul civic este prezent, dar acesta trebuie să aibă ca fundament o bună informare prealabilă. Consider că într-un stat de drept politica penală constituie atributul organelor recunoscute de Constituție în acest sens. Evident, se impune ca ea să îmbrace un caracter transparent și să fie creația unor profesioniști.
Ionel NECHITA: Comentarii cu privire la acest subiect nu pot fi făcute decât de profesioniștii în materie penală – cu o anumită experiență, pe acest segment (al acuzării, apărării sau soluționării unor dosare) dobândită în decursul unui interval considerabil de timp – pentru a putea relata despre realitatea faptelor care pot fi circumscrise infracțiunii de „abuz în serviciu”, împrejurările ce pot atrage competența organelor judiciare specializate în combaterea infracțiunilor de corupție și impactul negativ al efectelor dosarelor „construite” și soluționate cu condamnări ale persoanelor fizice și juridice pe această încadrare juridică, îndeosebi în mediile de afaceri din România care aduc venituri considerabile bugetului de stat. Personal, raportându-mă la numărul foarte mare de dosare pe care le-am avut pe masa de lucru în decursul ultimilor 10 ani – cunoscând faptul că de cele mai multe persoane de bună-credință au fost „atacate” de acestă încadrare juridică „defectuasă” – consider că va trebui urgent tranșată această problemă de cei care sunt în drept să o facă, apelând la rațiune și nu la stările emoționale ale persoanelor ieșite în stradă.
- Sunt voci care susțin că există diferențe între un avocat bun și un
avocat de succes. Care este opinia dvs?
Marius STRIBLEA: Un avocat bun este de succes! Pregătirea profesională, munca asiduă, cunoașterea temeinică a dosarelor, cultura solidă și curajul sunt condiții obligatorii. Totuși, ca în orice domeniu, gloria nu poate aparține tuturor!”
Ionel NECHITA: Un avocat bun nu este întotdeauna și un avocat „de succes”. Consider un avocat „de succes” pe cel care își respectă principiile de muncă, este concentrat permanent pe activitatea zilnică, coordonează o echipă de avocați într-un sediu profesional adecvat, deține un portofoliu constant de clientelă, își plătește la timp dările la stat și este respectat de justițiabili prin activitatea prestată efectiv. Dacă va respecta aceste coordonate, îl veți regăsi că are și stabilitate „în branșă”, iară munca sa va fi apreciată de toți cei care intră în contact cu acesta, îndeosebi de magistrați.
- S-a conturat în ultima vreme un curent de opinie care susține că procurorii trebuie să fie pe picior de egalitate cu avocații în instanța de judecată, iar procurorii să nu mai aibă statutul de magistrat. Totodată se insistă pe introducearea răspunderii magistraților pentru erorile comise. Cum stau lucrurile în alte țări mai evoluate și cât de benefică ar fi o astfel de modificare pentru actul de justiție?
Marius STRIBLEA: În orice stat de drept, într-un proces, procurorii care reprezintă acuzarea sunt egalii avocaților ce susțin apărarea. Poziția de egalitate judiciară trebuie dublată de respect reciproc. În jurisprudența CEDO, în mod constant, procurorul este considerat un agent guvernamental, mai degrabă legat de puterea executivă, decât de cea judecătorească”
Ionel NECHITA: La sfârșitul anului trecut am avut ocazia să particip activ la soluționarea unui dosar înregistrat pe rolul unei instanțe de control judiciar din Regatul Unit al Marii Britanii și unde am constatat personal care este locul și rolul fiecărui participant la înfăptuirea actului de justiție, respectându-se întocmai procedurile – toate acestea pentru că nimeni nu se afla conjunctural într-un anumit loc, pe un anumit post și pentru că fiecare răspundea de ceea ce făcea. Îmi doresc ca și în România să nu se mai stea „la coadă” în fața sălilor de judectă (indiferent câte „palate de justiție” vor fi construite); în ședințele de judecată să nu se piardă timpul cu aspecte inutile; procurorilor să li se acorde aceeași atenție, în același interval de timp ca și avocaților și doar în limitele argumentelor juridice; susținerile tuturor, respectiv soluțiile date să fie motivate la timp și cu toții să gândim permanent că suntem în slujba cetățenilor și nu în situația rezolvării unor „teste grilă” inspirate din viața oamenilor.
- Ați avut clienți cu renume în dosare instrumentate de DNA. S-a tot
vorbit despre un binom SRI-DNA și despre justiție ca un câmp tactic. Ați
simțit vreodată în dosarele care ați intrat acest câmp tactic? Există
dosare în care inculpatul este condamnat înainte să înceapă procesul,
indiferent de probe?
Marius STRIBLEA: Dacă ai simți că inculpatul pe care îl aperi este condamnat înainte de începerea procesului, indiferent de probe, ar trebui să renunți la calitatea de avocat, fie și numai în dosarul în care s-a întâmplat asta. SRI si DNA sunt doar două organe ale statului, invocate prea des în ultima vreme. Activitatea lor este necesară și foarte utilă societății noastre. Atât timp cât aceste instituții acționează strict în limitele legii și în interesul cetățenilor, ele sunt indispensabile. În spațiul public se aud voci care contestă activitatea lor, plasând-o, uneori, în zona abuzului și a interesului particular. Pentru a înlătura orice suspiciune cu privire la aceste aspecte, s-ar impune reconsiderarea cadrului legislativ în materie și supunerea instituțiilor de mai sus unui control riguros și credibil, în mod permanent.
Ionel NECHITA: Din 2002 (anul în care am demisionat din S.R.I. și am intrat, cu examen în Barou) și până în prezent am asigurat asistență juridică și reprezentare în dosare complexe privind criminalitatea organizată și infracțiunile de corupție, având clienți din rândul tuturor categoriilor profesionale (judecători, procurori, notari, avocați, polițiști, medici, profesori, ingineri, oameni politici și de afaceri etc.) și încă de la început am atras atenția asupra faptului că mare parte a probatoriilor care fundamentează rechizitoriile constau în transcripturile rezultate din interceptările telefonice ori din mediul ambiental – activități realizate de serviciile secrete. Astfel, până la apariția deciziei C.C.R. nr.51/2016 care a stabilit că doar procurorul (organul de cercetare penală desemnat sau lucrătorii specializați din cadrul poliției) pot pune în executare supravegherea tehnică, toate aceste activități erau realizate de către organele de informații – S.R.I. fiind declarat (prin hotărâre nepublică a C.S.A.T.) autoritate națională în materia interceptării comunicațiilor. Prin urmare, organul de urmărire penală primea informațiile de la serviciile secrete fără a exista o modalitate de verificare a unor eventuale selecții a informațiilor obținute în intervalul de timp stabilit prin mandat, fără a avea posibilitatea identificării tuturor persoanelor care au apărut în câmpul infracțional, fără a putea avea imaginea de ansamblu asupra tuturor faptelor și împrejurărilor circumscrise unor eventuale infracțiuni. Astfel, legenda „binomului S.R.I. – D.N.A.” a luat naștere urmare a situațiilor dovedite de apărare în fața instanțelor de judecată (în decursul timpului), din care a rezultat că procurorul juca rolul de „intermediar” al informațiilor obținute de serviciile secrete, pe care le transforma în mijloace de probă, creionând astfel o situație de fapt pe care o prezenta judecătorului în actul de sesizare – nu de cele mai multe ori convingătoare în cursul cercetării judecătorești.
- Am văzut multe sentințe controversate, unele dintre ele strigătoare
la cer. Care este cauza unor astfel de aberații ale justitiei? Nu sunt
judecătorii foarte bine pregătiți? Care este calitatea actului de
justiție în România și în Iași, pe o scară de la 1 la 10?
Marius STRIBLEA: Orice sistem jurisdicțional, având la baza judecata omului, poate produce erori judiciare. Într-un sistem bine pus la punct aceste erori vor fi rare, deoarece există remedii procesuale (căi de atac, ordinare și extraordinare) și se acționează cu bună-credință. În țara noastră, unele greșeli inerente activității magistraților sunt amplificate de presă, de publicul larg, de multe ori fără o cunoaștere complexă a dosarului și a legii. Din această cauză, justiția română pierde la capitolul imagine. Se întâmplă ca relatările despre procese să fie făcute de către persoane fără pregătire juridică și, poate, fără obiectivitate. Departe de a fi perfectă, justiția din România progresează continuu, dar acest proces este de durată. Sper că la un moment dat să-i pot acorda punctajul maxim”.
Ionel NECHITA: Nu sunt în măsură să fac aprecieri asupra calității actului de justiție, însă pot afirma că în unele dosare penale îmi exercit profesia din plăcere pentru că sunt judecători și procurori de ședință foarte bine pregătiți, care mă obligă să fiu la același nivel profesional și, indiferent de soluția pronunțată – dezbaterile din astfel de ședințe de judecată reprezentând un câștig pentru toate părțile implicate în proces. Sunt și alte situații în care merg la dosar „cu inima strânsă”, știind dinainte soluția pe care o va pronunța judecătorul, tocmai datorită comportamentului acestuia din sala de judecată, a indiferenței manifestată față de justițiabil și apărare, a limbajului și tonului folosit, a hotărârilor nemotivate ori copiate după actele procedurale din faza de urmărire penală.
- Mereu auzim despre reforme și schimbări legislative în domeniul
justiției. Cât de bună este actuala legislație pe justiție? Unde
suntem deficitari și ce ar trebui schimbat?
Marius STRIBLEA: Aceasta este o problemă reală. Lipsa de statornicie în domeniul legislativ, cu specială privire asupra legislației penale și procesual penale, conduce la multe situații inechitabile. După 20 de ani de profesie, remarc o stare de nervozitate continuă în adomeniul legislației penale. Schimbările se fac în salturi, ocazionate parcă de imbolduri politice și nu de realitățile din sălile de judecată. Orice lege este actuală doar în momentul intrării sale în vigoare, ea suferind ulterior alterări cauzate de modificarea realităților reglementate și de multitudinea situațiilor practice care se ivesc în aplicarea ei. Toate acestea determină o nevoie de schimbare a unora dintre prevederile legale, dar această activitate trebuie facută de profesioniști și strict în interesul actului de justiție. La capitolul modificări (completări) ale legislației din România ar trebui să fie considerate urgențe clarificarea statutului procurorului (agent guvernamental în opinia CEDO), introducerea unor repere clare în ceea ce privește răspunderea magistratului, aducerea la zi a codurilor penale în raport de deciziile CEDO și de cele ale CCR”.
Ionel NECHITA: Legeile sunt bune – cei care le aplică sunt deficitari!
Rares NEAMȚU
