Titlul este poate prea poetic. Dar în spate se află o observație simplă. Este perfect posibil ca, peste luni și ani, oamenii politici să fie judecați în funcție de ce poziție au avut acum vizavi de grațierea corupților.
Citiți și: PROTESTE de amploare în Bucureşti şi în toată ţara: câţi oameni sunt aşteptaţi
Când au descins minerii să planteze pansele, Piața Universității nu mai era de ceva timp o idee utilă din punct de vedere politic. Mai precis, în campania electorală, orice om care era în cort nu era pe teren să conteste monopolul Radio-Televiziunii de stat în domeniul informației. Dar, peste ani, PU a rămas un reper de poziționare, împărțind oamenii între cei ce au ținut cu manifestanții și cei ce au ținut cu minerii. Așa s-a născut mitul Pieței (în sens funcțional, fără conotații de alt fel).
Mitul ar fi expirat, probabil, în mod natural prin 2004 , dar Traian Băsescu l-a re-instrumentat cu succes, aș zice până în 2009 inclusiv. Sloganul „numai împreună vom reuși”, care încă avea sens în viziunea socială optimistă a CDR, este abandonat în favoarea unei raportări mai conflictuale, dar alte elemente rămân. În special PSD=PCR=sărăcie și imoralitate. Atunci când PSD trece această linie se trezește că deja se adresează (cam) altui electorat, după cum arată Barbu Mateescu.
2012 este anul în care se sparge asociarea Universitate – Băsescu – stat-de-drept-definit-restrictiv-ca-justiție-penală-pentru-marii-corupți. În piață au fost, să zicem, vreo 2000 de oameni. Dar Traian Băsescu nu a putut mobiliza nici atâta ca să poată contesta supremația noii opoziții în spațiul public. În 2013, apărătorii anticorupției-înainte-de-orice au încercat să coopteze și (să fim sinceri) destruneze manifestațiile pentru Roșia Montană, cu rezultate mai degrabă hilare. Noul aranjament ține, să zicem, până în 2014. Atunci Klaus Iohannis, bunicul USL, candidează contra lui Victor Ponta, copilul nebunatic al aceleiași Uniuni, în timp ce Traian Băsescu privește de pe margine iar Monica Macovei încearcă să-și salveze relevanța susținând în turul doi noua ordine politică.
Astfel, ajungem în 2017. Manifestațiile de zilele acestea sunt primele mișcări non-băsesciene mobilizate de anti-corupția „pură”. În 2015 fenomenul Colectiv încă mai sprijinea tema (anti)Corupției cu cea a Sănătății (Corupția Ucide). Acum manifestanții au intrat direct pe tema (anti)Corupției, lucru pe care, sincer, nu îl așteptam. Asta încheie re-acomodarea dintre curentul anti-autoritarist din 2012-2013 și cel (mai puțin anti-autoritarist) al anticorupției-înainte-de-orice. Poate că un rol aici îl are DNA. După preluarea mandatului de către Laura Kovesi o parte semnificativă și vizibilă din segmentul politic al „opresorilor băsiști” au cunoscut viața după gratii. Fără ei Anticorupții-înainte-de-toate sunt acum semnificativ mai curați și plăcut uscați.
Bun, manifestațiile anunțate și pentru azi stau dovadă a realinierii. Dar cât de persistentă va fi ea? Unii factori favorizanți există.:
- Manifestațiile au la bază valori (puțini trag o legătură între soarta lui Voiculescu, să zicem, și propria prosperitate).
- Manifestațiile par să fie o afirmare a propriei hotărâri, dacă nu cumva a propriei puteri. Prin asta vreau să spun, că, mai ales la început, blocarea grațierii nu părea o chestie foarte fezabilă.
- Manifestațiile vin într-o perioadă de legitimitate maximă a PSD (adică post-alegeri). Asta întărește ideea de încredere în propriile forțe.
Cine beneficiază din actualul spectru politic?
În primul rând Klaus Iohannis, din cauza vizitei sale la Guvern. Oricum, următoarele alegerii îl privesc direct.
Toate partidele acceptate de manifestanți. Deocamdată asta înseamnă USR, dara cest lucru se poate schimba.
Vorbim de o axă care are pe de o parte structuri și oameni care acceptă tolerarea corupției vs. structuri și oameni care încearcă să nu. Să fim bine înțeleși, însă, nu există motive să credem ca această axă de va așeza cuminte sub actualele partide, sau că este suficient ca acestea să dea o declarație de poziționare. Partidele ce vor să beneficieze de re-așezare trebuie să se identifice cu ea. Altfel, linia de demarcație îi va despărți chiar pe proprii membrii unii de alții.
