Cuplurile afectate de infertilitate care vor să apeleze la fertilizarea in vitro pentru a avea un copil, vor trebui să suporte în continuare costurile integrale ale unei astfel de proceduri, în condiţiile în care Ministerul Sănătăţii nu ia în calcul decontarea lor prin Fondul Unic de Asigurări Sociale de Sănătate în 2014-2015, iar subprogramul naţional de fertilizare in vitro a fost sistat la începutul lui 2013. Această problemă nu pare să-i preocupe foarte mult nici pe membrii comisiilor de sănătate din Parlament care spun că în acest moment sunt alte priorităţi, chiar dacă în România unul din şase cupluri este afectat de infertilitate, iar natalitatea se află pe un trend descendent.
Singura iniţiativă pe care statul român a avut-o până acum pentru sprijinirea cuplurilor care nu pot avea copii, a fost subprogramul naţional de fertilizare in vitro iniţiat de fostul ministru al Sănătăţii Cseke Attila în iulie 2011, sistat la începutul lui 2013 de Eugen Nicolăescu. În cele 15 luni de derulare a programului s-au născut peste 300 de copii, iar contribuţia statului a fost de 5,6 milioane de lei (1,3 milioane de euro). Statul nu mai este însă dispus să finanţeze cuplurile afectate de infertilitate, chiar dacă unul din şase se confruntă cu această problemă, iar Parlamentul European invita încă din 2008 statele membre să garanteze dreptul de acces universal la tratament împotriva infertilităţii, considerată o boală de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii.
Pentru următorii doi ani, Ministerul Sănătăţii nu ia în calcul decontarea a acestui tip de procedură medicală prin Fondul Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, potrivit proiectul Hotărârii de Guvern pentru aprobarea pachetelor de servicii medicale şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2014 – 2015, aflat în dezbatere publică. Cât despre reluarea unui program naţional, totul depinde de viitorul ministru al Sănătăţii.
Parlamentarii ar vrea să ajute, dar nu s-au gândit până acum sau au alte priorităţi
Indiferent că ştiu sau nu ce înseamnă infertilitatea, membrii comisiilor de sănătate din Parlamentul României contactaţi de gândul se arată binevoitori şi sunt de părere că statul ar trebui să finanţeze măcar parţial astfel de proceduri medicale.
Un exemplu în acest sens este senatorul PSD Dumitru Bujor, care deşi consideră că infertilitatea nu este o boală pentru că te naşti cu ea, ar fi de acord ca statul să contribuie cel puţin parţial la ajutorarea persoanelor afectate. ”Eu zic că infertilitatea nu este o boală, după părerea mea. Aşa te naşti, cu infertilitatea, este o cauză naturală. Nu cred că este o boală. O boală ar fi dacă ar apărea pe parcursul vieţii, dar dacă tu te naşti aşa, nu ştiu unde aş putea s-o încadrez. Dacă s-ar demonstra că a apărut datorită unor cauze pe timpul vieţii, e boală, dar dacă tu te naşti cu această infertilitate, nu ştiu ce să spun. Probabil că ei studiază problema pe toate părţile”, a declarat pentru gândul Bujor.
”Pentru creşterea natalităţii ar fi necesar să fie cel puţin parţial (ajutorul din partea statului -n.r), dacă nu integral. Suntem deficitari, dacă pot să spun aşa, la natalitate. Obligatoriu sunt de acord, dacă nu total, măcar parţial. Motivele sunt că cel care se naşte cu aşa ceva nu vrea să se nască aşa, care apare pe parcurs nu are nicio vină”, a conchis senatorul.
Deputatul PNL Grigore Crăciunescu, medic stomatolog şi membru în comisia de sănătate, recunoaşte că, până acum, nu s-a gândit la posibilitatea ca fertilizarea in vitro să fie finanţată de către stat. “Dar problema natalităţii este foarte importantă, aşa că de ce nu? Aş zice că n-ar fi rău. Dar problema trebuie discutată. La nivel naţional, pentru cei care îşi doresc copii este un lucru foarte bun şi foarte necesar”, spune el, contactat de gândul.
Deputata PSD Neviser Zaharcu ar fi de acord cu finanţarea de către stat a unui program de fertilizare in vitro, dar în acest moment priorităţile sunt altele.
“Aşa, dorinţe sunt multe, dar nu încap toate în perioada de criză. Când ne uităm că nu au fost medicamente pe oncologie aprobate de şapte ani şi sunt copii mici cu leucemie, nu mai vorbim de alte probleme. O să le rezolvăm în timp pe toate, dar să le luăm în ordinea priorităţilor”, a declarat pentru gândul Zaharcu.
Iniţiator al unui proiect de lege care reglementează regimul juridic al reproducerii umane asistate medical, senatorul PSD Florian Bodog, doctor chirurg de profesie, spune că statul ar trebui să finanţeze astfel de activităţi, declarându-se intrigat de faptul că fostul ministru al Sănătăţii, Eugen Nicolăescu, a oprit finanţarea subprogramului naţional pentru fertilizările in vitro.
“A avea un copil nu e un moft, statul ar trebui să găsească resurse pentru a stimula şi pentru a creşte natalitatea prin toate mijloacele, inclusiv fertilizarea in vitro. Într-adevăr, nu trebuie prinse în pachetul de bază, dar ar trebui într-un program naţional. Se putea găsi o soluţie, dacă se dorea, pentru continuarea acestui program”, a precizat Bodog, pentru gândul.
De acord cu un astfel de demers este şi preşedinta comisiei de sănătate din Camera Deputaţilor, pesedista Rodica Nassar. “Cred că da, ar trebui susţinută şi de stat, mai ales dacă vorbim de măsuri pentru stimularea natalităţii. Trebuie să facă şi statul un efort, poate nu în întregime. Nu avem legislaţie în vigoare care să reglementeze fertilizarea in vitro. Se merge pe principiul ceea ce nu este interzis, este permis”, a explicat pentru gândul Nassar.
“Un copil pe care nu ţi-l dă Dumnezeu, este un bun pe care ţi-l doreşti”
Spre deosebire de colegii săi, deputata PSD Lucreţia Roşca nu este de acord ca statul să ajute financiar cuplurile afectate de infertilitate. În opinia sa, a avea un copil pe care nu ţi-l dă Dumnezeu, este ca şi când ţi-ai dori un bun.
Doctor în medicină fizică şi recuperare, deputata punctează faptul că fertilizările şi, în general, reproducerile umane asistate medical, nu beneficiază de cadru legal. ”N-ai lege, n-ai program naţional, n-ai cum să finanţezi”, spune Roşca. ”Nicăieri în lume infertilitatea nu e considerată boală. Nu ştiu unde aţi găsit voi că OMS o consideră boală. Infertilitatea este considerată o predispoziţie, poate da complicaţii şi poate deveni boală. Dar infertilitatea fără complicaţii nu este o boală. Dacă un bărbat tânăr şi frumos are azospermie, acela nu e bolnav, dar dacă face scleroză de testicule şi inflamaţii cronice, atunci devine boală”, a exemplificat Roşca.
Un alt argument al faptului că statul nu ar trebui să finanţeze fertilizările
in vitro este acela că în nicio altă ţară nu se întâmplă asta, deşi, în realitate, România este singura din Europa unde astfel de proceduri nu sunt suportate de stat.
”Nu cred că ar trebui să fie suportată de stat. În nicio altă ţară nu este gratuită. Ca să faci un copil când nu ţi-l dă Dumnezeu, că e un bun pe care ţi-l doreşti, nu trebuie să contribuie societatea la aşa ceva. Personal, gândindu-mă la câte alte nevoi are sănătatea şi câte alte priorităţi are bugetul, e mai eficient un program de prevenire şi tratare stomatologică infantilă şi la bătrâni decât fertilizarea in vitro. Iar donatorii, ştiţi cum sunt în România, donează pe bani, unde găseşti donatoare de ovule?”, a mai spus Roşca.
Cseke Attila: Oprirea programului FIV a fost o greşeală
În iulie 2011, ministrul Sănătăţii de atunci, Cseke Attila, lansa subprogramul naţional de Fertilizare in Vitro şi embriotransfer, facilitate de care au beneficiat peste 900 de cupluri. Potrivit datelor centralizate de Ministerul Sănătăţii până în decembrie 2012, în această perioadă s-au născut 101 copii. În statistică nu sunt cuprinşi bebeluşii născuţi în urma celor 176 de sarcini care se aflau în curs la finele lui 2012.
“Subprogramul a venit pur şi simplu dintr-o nevoie, faptul că foarte multe familii de tineri, care din motive obiective, care nu ţin de ei, aveau probleme în a avea copii. După ce a pornit programul, cred că s-a dezvoltat destul de frumos. Acest program a fost o necesitate şi care a avut rezultate în perioadă foarte scurtă, oprirea lui a fost o greşeală. Astăzi puteam vorbi depre mult mai multe naşteri”, a declarat Cseke, contactat de gândul.
Mai mult, fostul ministru a susţinut că acest program ar trebui refinanţat. “Naşterea oricărui copil este o bucurie, este evident că o astfel de finanţare de la stat a fertilizării in vitro este benefică”, a mai spus el.
Subprogramul naţional de FIV a fost suspendat la începutul lui 2013 de către Eugen Nicolăescu. Fostul ministru al Sănătăţii nu a putut fi contactat până la momentul publicării acestui articol.
Subprogramul iniţiat de Cseke Attila, în urma campaniei asociaţiei SOS Infertilitatea, a fost realizat în premieră pentru România, deşi mult mai târziu comparativ cu alte state din Uniunea Europeană. În timp ce, de exemplu, în Ungaria, statul sprijină cuplurile infertile cu cinci proceduri de fertilizare in vitro, în România statul nu mai oferă în prezent niciun ajutor în acest sens.
Procedurile de fertilizare in vitro sunt extrem de costisitoare, preţul ajungând, în medie, la 2.000 de euro. În timpul derulării subprogramului naţional pentru FIV, contribuţia statului pentru fiecare cuplu era de aproximativ 6.000 de lei, iar în cele aproximativ 15 luni în care a fost funcţional, statul a contribuit cu aproximativ 5,6 milioane de lei.
În 2050 vom fi mai puţini cu 5 milioane
Potrivit statisticilor INS, fertilitatea a intrat pe un trend descendent imediat după 1989, când a fost abrogată legea care interzicea avorturile. Dacă în urmă cu 25 de ani, rata fertilităţii în România era de 3 copii/femeie, în prezent, rata este de 1.3 copii per femeie, una dintre cele mai scăzute valori din Europa. La polul opus, cele mai ridicate rate ale fertilităţii se găsesc în Islanda, cu 2.07 copii per femeie, şi în Irlanda, cu 2.01 copii/femeie.
Astfel, se estimează că în acest ritm, în 2050, România va ajunge la o populaţie de doar 14 milioane de locuitori, faţă de aproximativ 19 milioane, cât sunt în prezent.
La nivel mondial, unul din şase cupluri este afectat de infertilitate, statistică valabilă şi pentru România. Infertilitatea este clasată pe locul 5, la nivel mondial, în rândul celor mai grave afecţiuni.
Potrivit statisticilor, la nivel naţional, în ultimii ani a crescut cu 3% proporţia cuplurilor care apelează la reproducerea asistată. Astfel, în România se efectuează anual 5.000 de fertilizări in vitro, de 10 ori mai puţin decât în Europa de Vest. Prin comparaţie, în Franţa sunt peste 150 de centre de fertilizare in vitro, unde se realizează peste 40.000 de cicluri FIV pe an.
În 2012, statisticile arătau că, la nivel global, s-au născut peste 5 milioane de bebeluşi prin proceduri de fertilizare in vitro, începând cu 1978, adică aproximativ 140.000 de copii pe an.
(Sursa: gandul.info)
