Industria auto a contribuit decisiv la creşterea record a exporturilor din 2013 şi, implicit, a PIB. Rezultatul nu a apărut peste noapte: zeci de oraşe şi comune au revenit la viaţă, în ultimul deceniu, datorită investiţiilor din auto. Povestea frumoasă are un revers: monoindustrializarea poate fi fatală, aşa cum a arătat experienţa dinainte de ‘90.
Economia a crescut, în 2013, peste aşteptări datorită, mai ales, exporturilor care au ajuns la un nivel-record de circa 50 de miliarde euro, cu 10% mai mari decât în 2012. Industria auto a adus aproape jumătate din cele 50 miliarde euro, contribuind decisiv cu şase din cele 10 procente de creştere a exporturilor şi tot industria auto este una din explicaţiile pentru care PIB-ul României a avut creşterea-record de anul trecut.
Anul trecut, România a exportat peste 362.000 de maşini faţă de circa 120.000 în 2007. 98% au ajuns în Europa, în principal, în Germania, Franţa şi Italia.
Însă pilonul de susţinere a întregii industrii auto, cu ritmuri de creştere anuală de 40%, a fost sectorul de componente auto – nu doar în 2013, ci în ultimii ani. Peste 600 de companii activează în producţia de componente, contribuind cu două treimi la cifra totală a afacerilor auto. În lume, România ocupă locul 21 la exportul de accesorii şi părţi auto, având primele cinci pieţe de desfacere în Germania, Rusia, Franţa, Spania şi Iran. Dacă prin 2000 România era numită, mai mult peiorativ, „croitorul Europei“ din cauza fabricilor lohn de textile, ultimii ani au consacrat-o drept un jucător regional de anvergură în industria auto. România a devenit un hub industrial în regiunea Europei Centrale şi de Est, datorită forţei de muncă înalt calificate la costuri relativ mici. Pe lângă cei 13.000 de salariaţi ai Dacia şi cei 2.500 ai Ford, peste 200.000 de oameni lucrează în producţia de componente.
Astfel, lângă tradiţionala Dacia a înflorit un sector puternic de componente şi accesorii auto. După ce s-au stabilit la început în Argeş, ca furnizori ai fabricii de la Mioveni, investitorii au deschis treptat fabrici şi în alte zone, unde industria auto a ajuns vitală pentru viaţa economică şi socială. Sibiu, Timiş, Arad sau Satu Mare sunt judeţele în care producţia de componente este foarte dezvoltată. Cei mai mari producători la nivel global şi-au deschis fabrici în aceste judeţe, angajând zeci de mii de oameni: Continental AG, Draexlmaier, TRW, Bosch GmbH, Leoni Wiring Systems sau Lear Corp sunt câteva nume importante.
Investitorii încă prospectează piaţa
În ciuda crizei, afacerile au mers bine, şi producătorii şi-au propus să deschidă şi alte fabrici. În toamna anului trecut, mai multe companii au prospectat piaţa. Faurecia, important furnizor al Renault, intenţionează să deschidă o fabrică la Râmnicu-Vâlcea, oraş în care economia s-a prăbuşit după închiderea Oltchim. Dacă la început companiile au fost interesate mai ales de Ardeal, în ultimii ani a intrat pe harta companiilor Moldova. Yazaki a avut mai multe discuţii cu autorităţile locale din Iaşi, Bacău, Galaţi, TRW a anunţat că are planuri la Roman, iar Lear Corp, la Iaşi. Piaţa românească oferă avantaje investitorilor, în special datorită forţei de muncă, dar are un neajuns grav: infrastructura rutieră. Lipsa autostrăzilor a fost reclamată de nenumărate ori. Din acest motiv, multe firme s-au oprit la graniţă, de-a lungul timpului, preferând Ungaria, iar recent, oficialii Dacia au anunţat că nu vor face noi investiţii dacă autorităţile nu grăbesc construcţia autostrăzilor.
În prezent, economia multor localităţi şi chiar a unor judeţe întregi se bazează exclusiv pe producţia de componente auto. După ce pe ruinele industriei ceauşiste nu s-a mai ridicat nimic după 1990, venirea unor companii străine a revitalizat viaţa a zeci de oraşe şi comune datorită locurilor de muncă noi. Dincolo de avantaje, rămâne un risc major: dependenţa de o singură industrie. Iar experienţa de dinainte de Revoluţie a dovedit că monoindustrializarea poate fi fatală. Când a izbucnit criza, industria auto a suferit serios, iar impactul a fost imediat şi în România. În 2009, au fost concedieri şi scăderi ale afacerilor pe toată linia, alimentând temerile că investiţiile ar putea părăsi România.
Ar fi dezastru dacă ar pleca americanii
La Sânnicolau Mare (Timiş), Moldova Nouă (Caraş-Severin), Ineu (Arad) şi Brătuleni (Iaşi) are fabrici Delphi Automotive, în care lucrează 12.000 de oameni. Primele două localităţi erau grav afectate de şomaj înainte de venirea americanilor, în anul 1997. Prima fabrică a fost deschisă la Sânnicolau Mare, în 1999, pe o suprafață de 22.000 de metri pătrați. Sânnicolau Mare este un oraş de graniţă, cel mai vestic din România, şi are o populație de circa 12.000 locuitori. După Revoluţie, situaţia socială a oraşului a început să decadă şi fabricile de ţesături care existau aici au dat, rând pe rând, faliment. În anul 1996, rata şomajului atingea cifre record. Localitatea avea, însă, un avantaj, aşezarea geografică. Situată pe drumul european ce leagă România de Budapesta, Viena sau Berlin, Sânnicolau Mare a fost locaţia perfectă pentru investitorii americani, care doreau să evite drumurile proaste din România, dar să profite în acelaşi timp de mâna de lucru ieftină.
„Înainte ca firma americană să deschidă fabrica aici, majoritatea locuitorilor erau în şomaj. Cei mai mulţi au lucrat la fabricile de ţesături şi de ciorapi. Acum doar cine nu vrea nu munceşte aici. Noi am avut probleme cu găsirea forţei de muncă“, a declarat Dănuţ Groza, primarul oraşului Sânnicolau Mare. Compania Delphi reprezintă cel mai mare angajator din oraş, iar o eventuală decizie de închidere a fabricii ar afecta nu doar aceată localitate, ci întreaga zonă, potrivit primarului.
„Ar fi dezastru dacă această firmă ar pleca din Sânnicolau Mare şi ar afecta nu doar bugetul local şi locuitorii oraşului, ci întreaga zonă, deoarece sunt mulţi care vin de la zeci de kilometri să lucreze aici, chiar şi din Timişoara. Deşi mai există investitori în oraş, o fabrică mare a italienilor de la Zoppas Industries, nu ar fi deloc bine dacă Delphi ar închide fabrica“, a adăugat primarul. Grupul Zoppas Industries a inaugurat, tot în anul 1997, pe o suprafaţă de 70.000 de metri pătraţi, o fabrică de rezistenţe electrice pentru care lucrează în prezent circa 2.500 de persoane.
A doua fabrică Delphi, cea de la Ineu, a fost construită în 2004, iar cele din Moldova-Nouă şi Iaşi, în 2011. Fabrica din Iaşi este construită în satul Brătuleni din comuna Miroslava. Americanii contribuie cu 300.000 de euro pe an la bugetul de 8 milioane de euro al comunei, potrivit viceprimarului comunei, Bulbaşa Vasile. „Compania are 2.600 de angajaţi, însă doar 28 de persoane sunt din satul Brătulea, restul fiind persoane cu
studii superioare din tot judeţul“, a declarat viceprimarul. Fabricile Delphi din Ardeal furnizează sisteme de cablaje pentru interiorul automobilelor către constructori auto din Europa, în timp ce la fabrica de la Miroslava se produc sisteme de injecție. Investiţia americanilor a determinat autorităţile locale să transforme zona şi să creeze lângă fabrica Delphi un parc industrial. Potrivit viceprimarului, consilierii locali au fost de acord să cedeze din domeniul public al comunei Miroslava în domeniul public al Consiliului Judeţean o suprafaţă de teren de 138,7 hectare, urmând ca în luna iunie să demareze lucrările.
(Sursa: capital.ro)
