De mai multă vreme, în spaţiul public românesc există un cărbune încins, pe care nu prea are curajul nimeni să-l ţină în mână: Legea lobby-ului. În timp ce această activitate presupune, în mod teoretic, sprijinirea unor politici publice, la noi este confundată cu a mijloci darea de şpagă pentru a obţine un folos.
Introducerea unei legi a lobby-ului ar putea feri de puşcărie personaje importante. Mulţi politicieni şi funcţionari publici au fost reţinuţi şi chiar arestaţi în ultimii ani sub acuzaţia de trafic de influenţă, lucru care nu ar mai fi posibil în cazul legiferării lobby-ului. Motivul: faptele pentru care au fost reţinuţi aceştia nu ar mai avea conotaţii penale. Specialiştii în drept atrag însă atenţia că trebuie făcută o diferenţiere clară între lobby, ca instituţie democratică, şi tradiţionalul trafic de influenţă.
O distincţie esenţială
Cele mai recente nume sonore anchetate pentru trafic de influenţă sunt cele ale fostului boxer Rudel Obreja şi a lui Mircea Cosma, preşedintele Consiliului Judeţean Prahova. Rudel Obreja, fost preşedinte al Federaţiei Române de Box, ar fi cerut bani de la Sorin Ovidiu Vântu pentru a interveni pe lângă un judecător în scopul de a-i facilita acestuia o pedeapsă mai uşoară într-un proces penal. Cosma ar fi acordat unele contracte pentru construcţii de lucrări pe baza unor intervenţii ale fiului său, Vlad, deputat PSD.
Specialiştii atrag atenţia însă că astfel de situaţii nu intră sub incidenţa unei legi a lobby-ului nici în ţările în care această instituţie este reglementată. „Omul ar trebui sa aibă libertatea să discute cu Guvernul şi să-i zică: legea asta pe mine mă nenoroceşte. Ies din afacere, ce fac? Prin lobby-ing încerci să influenţezi, cu argumente academice, ştiinţifice, morale, bisericeşti, umane, prin rugăminţi chiar. Încerci să convingi că o măsură nu este corectă pentru un grup. Dacă, însă, cumperi argumentul, e evident corupţie”, explică Oliviana Ursuleac, o româncă ce studiază dreptul în Marea Britanie.
Activitatea de lobby nu este lipsită de controverse nici în democraţiile în care există de mult timp
Imposibil de corupt în Marea Britanie
Activitatea de lobby în Marea Britanie este supervizată de aşa-numiţii regulatori sau supervizori. Aceştia pot avea sau nu putere executivă, iar rolul lor este extrem de important. Potrivit Olivianei Ursuleac, regulatorii sunt aproape imposibil de corupt şi apar în aproape toate domeniile de activitate. Atunci când cineva constată că i s-au încălcat drepturile, se adresează regulatorilor. „În România nu există o astfel de instituţie, care dispersează corupţia. Aceşti regulatori sunt şi un fel de mediatori de conflicte”, explică Oliviana Ursuleac. Regulatorii britanici au o calitate dublă: sunt atât independenţi, cât şi sub control guvernamental, adică angajaţi ai statului.
Moment prost pentru dezbatere
Activitatea de lobby în România nu este reglementată, deşi un proiect de lege în acest sens se află în Parlament. Propunerea legislativă a fost depusă în 2010 de către actualul ministru Constantin Niţă, şi a fost discutată de Comisia juridică în „marţea neagră”, alături de Legea amnistiei şi de modificările la Codul Penal. Pe fondul mai multor proteste, legea a fost retrasă de la vot, fiind neclar când va fi reluată dezbaterea. Pe de altă parte, chiar preşedintele Camerei Deputaţilor a vorbit ulterior despre neajunsurile existente în câteva articole din lege.
Unul dintre puţinele studii despre lobby-ul din România datează tot din 2010 şi aparţine Institutului pentru Politici Publice (IPP). Potrivit acestui ONG al societăţii civile „percepţia publică este că lobby-ul are o conotaţie negativă şi că practicarea lui este ilegală. Acest lucru întrucât prin lobby mulţi înţeleg trafic de influenţă, neseparând aproape intenţionat practicile ilegale de cele folosite transparent şi responsabil în cele mai democratice ţări din lume.”
Nu se exclude interesul material
Raportul IPP încearcă să definească termenul de lobby şi îl prezintă ca pe „un efort conjugat de influenţare a procesului de elaborare a politicilor publice şi a deciziei publice în general, orientat către obţinerea unor rezultate concrete din partea reprezentanţilor în structuri alese sau numite.”
În spaţiul public european se prevede că, privit în sens larg, termenul de lobby poate fi asociat tuturor acţiunilor publice (demonstraţii, sesiuni de consultare, campanii de advocacy, acţiuni derulate de o serie de instituţii şi organizaţii, inclusiv societăţi de avocaţi) menite să influenţeze procesul de luare a deciziilor. În acest sens, lobby-ul nu exclude pe deplin interesul material. Astfel, un miting pentru creşterea salariului într-un domeniu de activitate poate fi privit ca lobby.
Despre lobby, peste mări şi ţări
SUA: Reglementările fac distincţia între lobby-ing şi advocacy. Lobby-ingul se referă strict la acţiunea de a-i influenţa pe responsabilii de politici publice, pentru a adopta o poziţie în ceea ce priveşte un anumit segment de legislaţie. Advocacy presupunela orice demers pe care o persoană sau o organizaţie îl face pentru a influenţa politicile publice (proteste, mese rotunde, conferinţe de presă).
Canada are adoptată o Lege privind activităţile de lobby din anul 1989. Lobby-istul este persoana care în baza unui contract şi în numele unei persoane juridice sau fizice, urmăreşte să faciliteze relaţia cu reprezentantul statului în vederea influenţării procesului de elaborare a iniţiativelor legislative, de elaborare a politicilor publice, de acordare de finanţări sau de alte beneficii de la stat.
Polonia a adoptat în 2005 legea privind procedurile de lobby, act ce conţine prevederi referitoare la documentele publice, procedurile de consultare publică, conflictele de interese, declaraţiile de avere, proceduri interne de control sau de achiziţii publice la nivelul administraţiei publice.
Franţa: Lobby-ul nu este reglementat printr-o Lege, ci există reglementări secundare specifice care definesc lobby-ul la nivelul celor două Camere ale Parlamentului.
Adrian Severin a fost obligat să demisioneze din PSD
Severin şi infracţiunea
Un moment care a decredibiliza puternic în spaţiul public românesc activitatea de lobby a fost cel în care, în 2010-2011, europarlamentarul PSD Adrian Severin a acceptat promisiunea a două persoane de a-i plăti 100.000 euro anual, în schimbul depunerii de amendamente în comisiile de specialitate ale Parlamentului European, pe de o parte şi a votării împotriva altor amendamente ce nu corespundeau intereselor societății comerciale pe care cele două persoane pretindeau că o susţin, pe de altă parte. Severina fost trimis în judecată de DNA în toamna lui 2013.
