Băceşti: IMPERIUL LUI ŞĂFULICĂ. Sclavie la o aruncătură de băţ de Iaşi: cămătarii au supus cinci sate cu mii de locuitori

O practică din Evul Mediu este utilizată într-o comună din marginea Vaslului. Săracii împrumută bani cu dobândă şi pentru că nu plătesc sunt folosiţi de cămătari după poftă: la muncă sau în reţele de trafic de persoane. Pentru o mie de lei, ai 30% dobândă pe lună şi munceşti o viaţă întreagă să-i dai înapoi. Tartorul acestei Mafii a crimei organizate este „Şăfulică”, bulibaşa ţiganilor din localitate.

 

O comunitate mică, la capăt de lume, în cel mai sărac judeţ din România. Obiectiv: supravieţuirea. Ca în regnul animal, o mică gaşcă a reuşit să urce în vârful lanţului trofic, condiţionând existenţa celorlalţi. Viaţa multora dintre cei 4.500 de oameni din Băceşti-Vaslui are loc ca într-o carte de zoologie, în care animalele au fost înlocuite cu fiinţe umane.

 

 

Aşa arată lumea a treia: garduri rupte, case neterminate şi un noroi în care înoţi până la brâu. Nepoata lui Şăfulică (dreapta) e o adevărată prinţesă în acest peisaj

Legea intimidării

Ca în epoca feudală, cei săraci sunt asupriţi şi puşi la muncă în folosul celor mai bogaţi. Într-o comună uitată de lume, legea este făcută de un grup de ţigani. Aceştia au pus stăpânire pe gospodăriile locuitorilor. Comuna Băceşti, din judeţul Vaslui este una dintre cele mai sărace zone ale ţării. Majoritatea locuitorilor sunt de etnie rromă şi trăiesc de pe o zi pe alta. Când cuţitul ajunge la os, aceştia apelează la ”fraţii” mai bogaţi. Aceştia recurg la metode de intimidare pentru a-şi recupera banii.

Locuitorii comunei povestesc printre dinţi prin ce chinuri trec din cauza cămătarilor. Autorităţile comunei nu sunt interesate de ce se întâmplă în propria ogradă. În aer se simte existenţa unei legi a tăcerii. Deşi sunat în repetate rânduri, primarul comunei, Horaţiu Cărăuşu, nu a răspuns pentru a comenta situaţia din comunitatea pe care o conduce.”Domnul primar nu se află localitate. Este plecat la Bucureşti”, susţine un angajat al primăriei. Nici şeful poliţiei nu a fost de găsit. Telefonul din postul de poliţie pare suspendat. Şi dreptatea pare suspendată la Băceşti.

 

Nu plăteşti datoria, munceşti pentru mine

Sistemul de împrumut este simplu, dar necâştigător pentru debitor. Spre exemplu, la o sumă împrumutată de 1.000 de lei, dobânda pe lună variază între 30 şi 50%. În caz de neachitare, dobânda se dublează. Şi tot aşa. Astfel, pentru o sumă aparent infimă, în final, debitorul nu mai face faţă cu returnarea banilor. Atunci, cămătarii intervin pentru recuperarea datoriilor. Şi o fac cum nu mai ei ştiu, iar restul lumii o vede, sporadic, în ştiriile de la ora 19.

Se ajunge la ”sechestrarea” animalelor din curte sau chiar la trimiterea debitorului la ”produs” în străinătate. ”Dobânda se dublează, se triplează. Aşa a păţit un cumnat de-al meu. Îţi ia tot ce ai în curte şi dacă nu ai, te trimite în străinătate la muncă. Îţi caută loc de muncă în străinătate şi trebuie să munceşti pentru ei până plăteşti datoria. Dar dobânda tot creşte de la o lună la alta. Sunt mai multe familii de cămătari. Eu nu am luat”, a povestit un rrom, sub protecţia anonimatului. De frică, puţini au curaj să reclame situaţiile de acest gen.

 

Petrică Bacău a reuşit deocamdată să evite cămătarii și nici nu dorește să vorbească despre ei pentru a nu avea probleme

Scopul vieţii: „Să trecem iarna”

Comuna Băceşti este formată din cinci sate, una mai săracă decât alta. Nu numai sărăcia te îmbolnăveşte, ci şi peisajul dezolant. Case din chirpici, copii murdari prin curţi şi adulţi transfiguraţi de greutăţile zilnice. Singurele râsete le auzi doar la crâşma din centrul comunei, situată lângă Primărie.

Pentru a ajunge la şcoală, copiii merg pe jos kilometri pe zi. Viitoare victime ale cămătarilor. Localitatea aflându-se la 20 de kilometri de oraş, are drumurile secundare ca şi inexistente. După căderea ploii sau zăpezii, devin impracticabile. ”Unde să mă duc eu în altă parte? Am familie, gospodărie. Trăim din ajutorul social de 400 de lei. Suntem de mici crescuţi aici. Toţi trăim din alocaţie. Mai avem păsări, animale, câteva lemne. Poate trecem de iarna asta. Noi ne-am declarat români”, a spus Petrică Bacău, rrom mai înstărit. Când s-a pomenit de cămătari, acesta a refuzat să mai discute cu reporterii 7est, explicând că nu vrea să aibă vreo legătură cu aceştia.

Printre puţinile familii de români din Băceşti se numără şi cea a lui Vasilică, care la 24 de ani are de întreţinut o familie. Nici gard nu are la casa din chirpici, care şi aceasta se află în construcţie. ”Am un copil. Stăm aici. Mai luăm lemne din pădure. Unde să ne ducem?”, s-a întrebat Vasilică. Spune că nu are vreo legătură cu lumea cămătarilor din Băceşti şi că nu s-a lăsat îmbătat de iluzia unui împrumut facil.

 

 Casa şi maşina lui Şăfulică reprezintă un etalon pentru localnici, deşi nu-i mare lucru de capul lor

 „Palatul” lui Şăfulică, un bordei mai răsărit

Şeful ţiganilor este un anumit „Şăfulică”, porecla lui Eugen Avădanei. Acesta este recunoscut drept bulibaşă şi cămătar şef. Povestea ascensiunii lui începe în anii ‘90, când o parte a comunităţii locale a fost convinsă să se convertească la Biserica Penticostală. Acest lucru a fost favorizat şi de ajutoarele consistente oferite de penticostali. A aderat la această biserică şi Şăfulică.

Când întrebi de casa bulibaşei, trecătorii ţi-o descriu de parcă ar fi vorba despre o vilă nemaipomenită. În realitate, era o casă de mărime medie, în construcţie.  Un Volkswagen, model mai vechi, era parcat în curte. ”Ce bogaţi? Ăştia bogaţi? Au furat în Anglia… Cer camătă de la oameni. Dacă oamenii se duc la ei, ce să faci? Eu nu am luat şi nici nu o să iau”, a exclamat un ţigan, în treacăt.

 

 

Cinci case în construcţie

Bulibaşa însă nu a fost de găsit. ”Nu este acasă… Este plecat. I se spune Şăfulică. Eugen Avădanei îl cheamă. Are 50 de ani. Nu ştiu când se întoarce”, a explicat nepoata cămătarului, suspicioasă la vederea reporterilor.

Se pare că Şăfulică are 8 copii, cu ajutorul cărora impune legea în comună. Gâdai, fiul cel mai mare, a fost găsit la barul din centrul comunei. ”Tata este plecat cu treabă la Vaslui. Ce treabă ai cu el?”, a sărit ţiganul.

”Au aici toate casele de pe partea asta. Toate sunt ale lor. Dau cu camătă”, a povestit un alt trecător, indicând cinci case în construcţie care ar aparţine familiei lui Şăfulică. Deloc spectaculoase faţă de vilele cu turnuleţe ale ţiganilor din Ciurea, casele bulibaşei din Băceşti au fo
st recunoscute graţie unor aripi montate pe balustradele unui imobil. Şăfulică nu a mai apărut de la treburile pe care le avea de rezolvat prin Vaslui.

 

La Băceşti, celula de rezistenţă a împânzit comuna cu afişe anti-Chevron

Au venit americanii

De puţin timp însă, e zvon mare în Băceşti, iar bulibaşa poate că se pregăteşte de negocieri dure. Americanii de la Chevron vor să fractureze hidraulic şi la Băceşti, ca la Pungeşti. Sătenii au şi înfiinţat o celulă de rezistenţă. Nu-i clar dacă celula e rezultatul apărării ideilor ecologiste, a fricii de sfârşitul lumii sau o baricadă care să fie dărâmată fie de jandarmi, fie de nişte calupuri de dolari. Mesaje stinghere apar pe stâlpii din comună: ”Chevron, afară din Băceşti”. ”Sunteţi cu gazele. Noi nu suntem de acord. Duminică (duminica trecută-n.r) ne adunăm la Păltiniş (sat din comuna Băceşti-n.r) ca să protestăm. Protestăm şi noi. Ce credeţi, că nu sunt semnate contractele dinainte? Noi mergem să protestăm”, a spus un locuitor, pesemne priceput la politică. 

 

Pumnul – deasupra şi în nasul tuturor

De-a lungul timpului, Băceştiul nu a fost ferit de scandalurile iscate între familiile de ţigani. Nu o dată s-au bătut cu furcile, în plină stradă. Conform presei vasluiene, poliţiştii nu au intervenit la timp. Le-o fi fost frică sau or fi şi ei penticostali.

Până într-o zi: deoarece ocupaţia zilnică a sătenilor este furatul lemnelor din pădurile private, în toamna anului 2013 comuna a fost împânzită de jandarmi şi de poliţişti. Ţiganii au crezut că au fost turnaţi de casierul primăriei, un anumit Ioan Donciu. Aşa că trei fraţi din clanul Ciolacu l-au snopit în bătaie pe casier. Acesta a declarat că a cerut ajutorul şefului de post, Sorin Pătraşcu, dar acesta nu s-a sinchisit. Acum este bănuit de faptul că se află în cârdăşie cu clanurile de ţigani din comună. Conform aceleiaşi prese vasluiene, Pătraşcu ar fi împrumutat bani cu camătă de la interlopii din Băceşti, ba ar fi fost văzut conducând şi maşina unui cămătar.

 

Leii lui Nuţu Cămătaru

Unul dintre cei mai cunoscuţi cămătari din România este Ion Balint, zis şi Nuţu Cămătaru. Când nu-i la bulău, are reşedinţa în Bucureşti. În 2013, a fost arestat împreună cu liderul Clanului Sportivilor, Radu Roşca. Anchetatorii au spus că cele două clanuri au apelat la acte de violenţă pentru a recupera sume importante date cu camătă. În urma anchetei s-au făcut percheziţii la domiciliile clanurilor, găsindu-se sume importante, bijuterii şi droguri. În curtea lui Nuţu Cămătaru, într-o cuşcă, au fost găsiţi trei lei. Zvonurile spun că leii au fost folosiţi pentru intimidarea datornicilor. 

 

 

Cămătăria, interzisă prin lege

A da bani cu împrumut, „ca îndeletnicire”, şi a încasa o dobândă reprezintă infracţiune. Din păcate, o lege în acest sens a fost promulgată de-abia în 2011, după ce ani la rând procurorii şi judecătorii au avut mâinile legate în a condamna această faptă.

La Iaşi, încă de-acum zece ani, fostul procuror de la Parchetul de pe lângă Judecătorie, Daniel Ţicău a încercat să facă demersuri la superiori pentru a obţine incriminarea acestei fapte. Acum, un inculpat dovedit vinovat poate primi între 6 luni şi 5 ani de închisoare.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here