Fără doar și poate, evenimentele tragice din Caracal au acoperit tot ce înseamnă media, reacția empatică sau valul de afecte extins la scară națională fiind și un element de presiune pentru cei în măsură să decidă ce este mai bine de făcut. Judecăți pertinente, dar și multe tembelisme au inundat social media, rezultatul nefiind tocmai cel scontat – schimbarea. Demisii pe ici colea, translatări dintr-un birou în altul.
MAI a mai luat o cazma în dantură, numai că am impresia că, doamna Dan și-a dat demisia mult mai devreme. Demisia succesorului dumneaei, deși una bine făcută și cu temei onorabil, nu spală păcatele ministerului și nici nu resetează filosofia de acțiune a lucrătorilor săi. O eventuală prezență la timona internelor a doamnei Dan în contextul actualei nebunii mediatice probabil ar fi amplificat efortul de discreditare al actualului executiv, un fel de deja vu al tragicelor zile post Colectiv, când un guvern a luat a treia cizmă. Însă ceva semnificativ tot s-a petrecut, evenimentul fiind pe agenda CSAT –ului, de unde se așteaptă niște măsuri de sus în jos. Dar să revenim.
Disfuncțiile sistemice, începând de la 112 și până la procuratură au fost mai mult decât evidente, iar astea trebuie sancționate. Dacă tot îi ridicăm în slăvi pe americani, poate ar trebui să mai preluăm de la ei, în afară de modelul de lucru al DNA și maniera de acțiune al polițiștilor de dincolo de ocean. Te prind că mergi prea repede, te ard. Faci scandal, te anihilează fără prea mult protocol. Ei nu dau vina pe alte compartimente. Dotați cu tehnică și armament eficace, nu trag în plan vertical când unu sare cu bâta asupra lor. Trag și după aceea fac hârtii.
Să mai amintim și că cei prezenți în scopul apărării cetățenilor au o interfață impunătoare, fac mișcare specifică, nu sunt supraponderali și nici loviți de malnutriție. Au informație despre o violență în derulare, apoi se conformează, scot revolverul din toc și se bagă, pentru că știu că până vine acceptul procurorului cineva poate muri, așa că acționează în consecință. Ori realitatea românească este … așa cum o știți.
Dacă e să analizăm comportamentul celor de la 112, trebuie sancționat derapajul celor implicați și aici nu trebuie invocat sindromul lui Petrică și lupul. Menirea celor de acolo este să-l ajute efectiv pe interlocutor și nu au rolul de a-l judeca, interoga sau persifla.
Cel pus să răspundă la apelurile de urgență trebuie să-l decompenseze pe apelant, că nu sună din prea multă fericire ori ceea ce a relevat stenograma convorbirilor în cazul Caracal n-are nici o treabă cu buna practică în domeniu. Telefonul de urgență, prin designul său funcțional, este o activitate de echipă și impune prezența unor calități speciale, nefiind o activitate de telefoniste frustrate, ori de milițieni retrogradați.
Așadar, resetarea acestui sistem se impune, nu doar de dragul schimbării, cât mai cu seamă pentru punerea în operă a rolului său, gândit într-un anume fel și pus în aplicare, azi, după ureche. Pentru asta ar trebui pregătiți oamenii existenți și inițiată o pregătire specifică pentru cei dornici de a lucra în sistem.
Atunci de abia putem vorbi de siguranță și încredere. Până atunci, cele două valori fac obiectul efortului fiecărui cetățean în cadrul comportamentului de supraviețuire, cu rădăcini în secolul trecut și prezent în mileniul trei.
Numai de bine,
Văru
